Ruși, chinezi sau români, pe toți îi unește o singură grijă când este vorba de Occident: să ofere o imagine bună.

Rusia investește sute de milioane de euro anual într-o modernă armă de propagandă: Russia Today. Miza e declarat geo-politică: spargerea monopolului mediatic anglo-saxon pe piața globală (CNN, BBC sau DW).
În 2008, rușii au avut un șoc. Deși nu ei au declanșat războiul din Georgia (nu l-au pornit, dar l-au escaladat), peste tot au fost prezentați drept agresori. Pe toate posturile occidentale de știri, președintele Georgiei era prezent cu un singur discurs: Rusia atacă Georgia.

Rușii își explică imaginea proastă motivând stereotipurile Războiului Rece și lipsa de obiectivitate a mediei occidentale. Și totuși, Russia Today face ceea ce au făcut rușii de secole: critică Occidentul și se laudă pe ei înșiși (neîncetatele realizări politice, militare, culturale și (chiar) economice).

Drama rușilor este următoarea: orice fac, orice nu fac, tot la Occident se raportează.

Cazul românesc este binecunoscut: de la formele fără fond la dorința de a ajunge din urmă țările dezvoltate, de la rățoielile “nu ne învață ei cum se face treaba” la imaginea răsturnată istoric cum că Occidentul ne-au pus mereu frână. Mai întâi, ne-au lăsat să ne batem cu turcii în timp ce ei făceau catedrale, apoi ne-au neglijat la periferie. Când nu ne-au neglijat am găsit repede explicația: vor să ne colonizeze economic.

Nu am scăpat de capcanele unei relații ambivalente cu occidentalii: nu ne plac, dar vrem să ne privească bine. Nu prea îi respectăm (sunt superficiali și capitalismul i-a putrezit de tot), dar vrem să ne respecte și să ne aprecieze valoarea.
Recent, în ultimii ani, asistăm la o obsesie națională a imaginii României în străinătate: cum ne privesc, ce știri se dau despre noi sau cine cine-a spus de bine (sau de rău, Doamne ferește) despre Brâncuși, Eliade sau Enescu.

Am ajuns și la China. Citeam recent despre regulile de etichetă impuse (sau recomandate) de către autoritățile chineze conaționalilor care călătoresc în străinătate. Scopul este simplu și deschis: imaginea bună a turiștilor chinezi.
China este fel de critică (poate chiar mai mult) față de Occident decât Rusia. Au de apărat un sistem original (comunism cu piață aproape liberă) și nu fac economie în încercarea de a-și legitima propriul lor mod de a fi în lume.
În același timp, China trebuie să fie văzută bine.

Când ceva nu merge bine, când o dau în bară, când calcă în străchini, atât rușii, cât și românii și chinezii au tendința de a învinovăți Occidentul. Care pune piedici, care complotează, care e subjugat intereselor corporațiilor, care este sluga americanilor.

Pare ciudat să amestec ruși, chinezi și români în aceeași oală a relațiilor cu Occidentul (la români, rezervele față de Occident nu sunt chiar atât de generalizate), dar ideea este aceeași: raportarea neîntreruptă la Vest și oferirea unei imagini bune.

S-ar putea spune multe despre complexele de inferioritate și superioritate pe care le trezește legătura cu Occidentul, dar – în încheiere – relațiile acestea îmi aduc aminte de un alt raport nesănătos inclus într-un citat celebru:

“Too many people are buying things they can’t afford, with money that they don’t have… to impress people that they don’t like.”