O excursie prin România este atât o călătorie în spațiu – ce ține de geografie, cât mai ales o călătorie în timp – ce ține de istorie. Fiecare loc ascunde straturi întregi de istorie, iar săptămâna trecută am călătorit prin mai multe istorii.

Dacă există o singură Românie pe hartă, cu siguranță există mai multe Românii în fiecare dintre noi. Mai multe Românii marcate de amintiri trecute, povești trăite și proiecții încă neîmplinite.

Săptămâna trecută – în cadrul excursiei Redescoperă România inițiată de Petrom – am descoperit mai multe Românii, pe potriva ecourilor mele interioare. De câte ori văd un loc nou, ceva se reașază în mine însumi, ceva se reconstruiește. Mă interesează mai puțin numărul locurilor vizitate, cât poveștile stârnite de o simplă priveliște.

În prima zi de excursie, am fost în mașina care a pornit mai târziu (cu Bobby, Andra și Vlad) și am mers direct la Craiova unde ne-am întâlnit cu celelalte două mașini (într-una Cosmin, Anne-Marie, Ana și Simona, iar în cealaltă Doru și Augustin) și unde am înnoptat.

A doua zi am vizitat Cetatea Severinului, ce-a mai rămas din Podul lui Apollodor din Damasc și – ceea ce m-a impresionat cel mai mult – Muzeul Regiunii “Porților de Fier”. Te-ai fi așteptat la un muzeu oarecare – încă un prilej de bilete pentru turiști, însă m-am înşelat. Câteva secţiuni consistente (istorie naturală, istorie, de etnografie, acvariul), câteva doamne (unele antipatice – că facem poze şi nu vrem să plătim taxa aferentă, altele amabile – care au pus pasiune în explicaţiile lor), un microcosmos în sine, muzeul merită oprire pentru orice este în drum spre Drobeta-Turnu Severin.

Am mers apoi pe Defileul Dunării (a doua oară în acest an) – un drum încă în lucrări, dar cu nişte piesaje absolut superbe, ne-am oprit la o pensiune, am făcut prima mea baie în Dunăre şi am dirijat traficul cu staţia noastră care era pe aceeaşi frecvenţă cu a lui Paul şi Ovidiu (doi muncitori care închideau şi deschideau benzile unui pod) şi am mers la Peştera Ponicova pe care Doru ne-a prezentat-o impecabil. Doru este pasionat de speologie şi, dincolo de pasiunea lui, cunoştinele în domeniu îi fac destulă cinste. Ne-am râs (expresia lui Cosmin) cu toţii când ne-a explicat – cu o aură de mare gravitate – că cel mai mare animal care trăieşte în această peşteră este… zimbrul.

Joi seara ne-am adunat la o terasă din Timişoara unde am revăzut toată gaşca de acolo (responsabili de Timişoara nostră, Lecturi Urbane Timişoara şi de multe alte proiecte), Anne-Marie a primit un tort de ziua ei, iar noi toţi am primit paşapoarte bănăţene. A urmat o noapte frumoasă petrecută până spre dimineaţă la piscina hotelului alături de Cosmin, Vlad, Anne-Marie şi Ana (care este o bună înotătoare).

Vineri de la prima oră am mers cu toţii la Carpatair unde am ascultat poveşti despre aviaţie şi am pilotat în celebrul lor simulator. Dacă Nebuloasa – colega de cabină – s-a descurcat bine la decolare, eu am reuşit să prăbusesc avionul lângă pistă la aterizare.

A urmat o zi obositoare cu o oprire la castrul roman Tibiscum, am luat-o pe drumul pitoresc de la Caransebeş la Băile Herculane, am văzut – cu preţul a 17 km de drum cu pietre – Cheile Corcoaia, iar seara am petrcut-o (cele trei maşini au luat-o în direcţii diferite, unii la Mănăstirea Tismana, alţii la Ponoare) cu Andra şi Vlad în Padeş.

În Târgu Jiu, noaptea, Coloana Infinitului este magică și îmi voi aminti mult timp plimbarea nocturnă – singur, după miezul nopții – pe străzile unui oraș străin și totuși atât de familiar.

În ziua următoare, am luat-o pe Defileul Jiului, am vizitat Muzeul Mineritului din Petroșani (unde am întâlnit un nene nevorbit, dar simpatic) și Peștera Bolii unde – după ce-am vizitat-o – ne-am așezat pe iarbă și-am mâncat celebrii cârnați Virșli luați, la recomandarea lui Doru, din Petroșani.

Sâmbătă după-amiază, am făcut cu Vlad și Cosmin (care a făcut pe maestrul de ceremonii la Aqua Fun) o escală în Sibiu.
Ștrand, ArtMania, revederea cu o prietenă, o seară în club, iar după miezul nopții reveneam pe Valea Oltului către Râmnicu Vâlcea, la hotel.

În ultima zi am bifat Peștera Polovragi și Peștera Muierii, ne-am oprit la Muzeul Trovanţi de la Costeşti (“pietre care cresc”), am admirat Horezu din mers, iar seara am revenit într-un Bucureşti încins de căldură.

Mai multe povești din această excursie pot fi găsite pe #prinRomania pe twitter, pe contul oficial al acțiunii sau pe pagina de Facebook a Petrom, iar poze puteţi găsi pe contul de Facebook al Andrei Zaharia.

Acesta a fost un articol descriptiv care va fi urmat de unul mai personal despre oameni, despre proiectul “Redescoperă România” şi despre cum unele idei pot genera poveşti şi amintiri dacă sunt urmate până la capăt.