– Oricum, a fost frumos!
– The chase is better than the catch
– Am pierdut admirabil.
– A eşuat, dar ce frumoasă i-a fost prăbuşirea!
Accentul acesta pe prealabilul rezultatului, mă trimite mereu cu gândul la o idee măreaţă şi mioritică gândită de Constantin Noica care spunea că există o superioritate a celui învins asupra celui învingător. Pe o scară a valorilor morale şi culturale, cei învinşi sunt adevăraţii căştigători, victimele sunt mai presus decât călăii, iar torturaţii au un ascendent în faţa torţionarilor.
Este o idee mioritică pentru că se încadrează în aceeaşi logică: dacă acţiune îţi este defavorabilă, schimbă-i sensul de interpretare. Dacă e moarte, fă-o nuntă. Dacă e laşitate, de fapt a fost eroism. Dacă ai fost pasiv şi deja consolat, de fapt ai fost un martir.
Această inversare de sens (legitimă până la un punct) îmi sună extrem de funerar:
– Tocmai am aflat că voi muri mâine, însă e bine, căci îmi era dor de o experienţă palpitantă.
Rezultatul contează, indiferent cum o întorci când eşuezi, când pierzi. Nu este o logică pragmatică, ci doar una de bun simţ. Câştigatoarea morală a mondialului din Germania 2006 a fost Franţa. Francezii au jucat mai bine, au dominat, au avut posesie, au avut ocazii mai multe, au avut scăriţa lui Zidane etc., însă cupa au luat-o italienii. Ei au câştigat, ei au sărbătorit. Punct.
Cursa e frumoasă, însă estetica ei nu face diferenţa la final.
În încheiere, doua trimiteri:
Se strâng semnături pentru arestarea lui Iliescu
Documentele mineriadei
:))) aia cu doamna si coasa se incadreaza la experiente unice 🙂 (“o data in viata – n-are ce sa-mi strice…”)
si ca tot veni vorba – m-am socat : http://www.romexpo.org/
mie imi place aia cu ” am facut tot ce am putut”
“sa mori tu???” – mai bine tac dracu
Haz de necaz.. dar DACA am avea un pic de atitudine le-am scoate fotbalul din cap italienilor. Din pacate vad ca aproape toata media romaneasca promoveaza ideea sansei, a norocului, a vrabiei care “malai viseaza (si calicul praznic)”. Ia sa existe o atitudine de invingator – ceea ce s-a intamplat cu “generatia de aur” cand dupa revolutie fiind, toti strigam Victorie! Am invins! – sa vedem ce echipa “mare” mai sta in calea noastra ?! Pt ca asa cum vad eu situatia, la noi totul e o problema de motivatie si incredere in fortele proprii; dat fiind faptul ca la capitolul inventivitate si “invarteala” suntem campioni.
Sper totusi sa le vina mintea la cap alor nostri si sa-i batem la scor, fara drept de apel. HAI ROMANIA !
Apropo, pe mine ma sufoca ideea de minoritate care urla sa nu fie discriminata, desi nici un membru al “majoritatii” nu va avea niciodata mai multe drepturi, dimpotriva. Discriminarea pozitiva ne va transforma pe toti, obligandu-ne sa ne gasim grupul minoritar adecvat intereselor noastre pentru a putea razbate. Din cate stiu, nici un heterosexual nu a iesit pe strada sa urle ca este “straight”…nici un alb sa strige ca este om (inca)…Exista o frustrare a minoritarului, respectiv a invinsului din articolul tau, care nu-l lasa sa nu atraga atentia asupra sa cu scopul de a culpabiliza intreaga societate pentru probleme sale.
P.S. Nu fac parte din grupul intolerantilor, nu am nimic impotriva(si nici in comun) categoriilor mentionate mai sus, sunt doar observatii obiective si dezinteresate.
Un minut va retin: am citit la Piticu ca a murit un blogger. Dumnezeu sa-l ierte.
E psihologie pura aici, Adi. Invinsii isi plang de mila si spera ca astfel sa atraga simpatia publica.
mda, ei uite ca acu ciobanu mioritic nu mai are de ce sa se planga. a avut tot. mai putin ce trebuia sa castige
“ca sa..”
Eu percep in felul urmator psihologia adrenalinei spontane.
” Daca il prind pe Dica prin oras, Ii rup picioarele”
Ce cauta la nationala daca nu alearga si nu sare cand “tine” un jucator in aparare??!!
PS. Sunt stelist, Il suport suficient in meciurile lui Steaua, dar………. ma opresc aici ca iara ma doare capul.
Dan,
Banel era sa imi provoace un atac de cord, asa ca…sa ne linistim, sa ne bucuram…
mai avem un hop… sa ne menajam reciproc cu olandezii 😀
@jez: de la Banel nu mai am pretentii de mult, stie sa alerge. PUNCT
Ref. nota incheiere: dureros nu e faptul ca “tatucu” Iliescu nu va fi gasit vinovat, ci ca mai exista oameni care il stimeaza, care cred ca a fost un compromis necesar pentru un moment neoporton pentru Romania, ca a fost un rau necesar, ca “nu mai conteaza ce a fost”, ca este inca cu titlu onorific “Domnul Presedinte”, ca este un politician fara de pata, ca este un model, ca este simpatic si popular si ca odata ce il cunosti, realizezi ce om extraordinar este, si ce batranel “bine uns” si
“la curent cu problemele tinerilor” este, si ca de fapt si in fond, nu-i asa, de fapt el a fost victima a ce s-a intamplat atunci, si ca acea “chemare la arme” a fost, se-intelege, self-defense in fata nebuniei, haosului si neoranduielii puse la cale de huliganii care “devastasera”, si ca…pana la urma nici nu a avut vreo legatura cu toata tarasenia aia, si…cine mai stie ce si cum a fost atunci? si …de ce sa mai dezgropam copite de cai morti?
Este foarte greu sa realizam ca venim dupa un sistem in care iti tradai/turnai si mama, si nevasta, si sora si fratele. ca revolutionarul de langa tine putea fi de fapt un tip de pe baricada cealalta, a baietilor cu ochi albastri.
Ma intreb care a fost treaba cu Marian Munteanu?
a fost de la inceput omul lor si apoi i s-a zis “te bagam si pe tine putin la inchisoare si iti zdrobim nitel oasele, ca sa fie treaba cat mai autentica” – nu prea as crede
sau
“mai baiatule, nu vrei tu sa o lasi mai moale cu golaneala asta, sa iti termini facultatea asta, si uite, noi te ajutam sa ai si tu un post in facultate, poate de asistent, ca tot iti place tie cartea si…studentii? iti faci si tu o familie, un rost etc., decat sa iti putrezeasca oasele intr-o groapa, iar pe mormantul sa scrie…erou necunoscut batut cu bestialitate de mineri. ce zici?”
http://romuluscristea.wordpress.com/category/uncategorized/
reactia lui Brucan imi face aceeasi scarba pe care mi-o provoca ranjetul si discursul iliescian de la fiecare revelion. mai bifam un an de istorie ratata
“Câştigatoarea morală a mondialului din Germania 2006 a fost Franţa. Francezii au jucat mai bine, au dominat, au avut posesie, au avut ocazii mai multe, au avut scăriţa lui Zidane etc., însă cupa au luat-o italienii.”
Ducând mai departe direcţia în care argumentezi, nu sunt de acord cu ideea conform căreia Franţa ar fi câştigătoarea “morală” a mondialului din 2006. Fotbalul e un joc foarte simplu, al cărui scop e bine definit: să marchezi mai mult decât adversarul. Aşa cum la o concurs de eseuri nu se judecă, nici măcar moral, după caligrafie, consider că n-ar trebui să mai judecăm nici fotbalul după cine a jucat “mai bine” (unde binele e un concept extrem de vag, chiar dacă în privinţa sa se stabilesc uneori consensuri) sau, mai grav, după cine a jucat “mai frumos”.
Cât timp regulile se aplică şi arbitrul îşi face datoria, există o singură învingătoare morală: cea care câştigă pe tabelă la finalul celor 90 de minute. Că unii afirmă că e “mai bine să dai o bară frumoasă decât un gol urât” e strict problema lor.
@adi: iar aluneci in ambivalenta… “sa nu zici ca nu ti-am spus; vorbim!” 🙂
diferenta dintre spectacol si competitie. competitia trebuie castigata. depinde si ce iti propui. show sau rezultat
unii au spus ca e misto ca am facut egal cu Franta, dar ca s-au cam plictisit…
E, da’ la meciul cu Italia a fost altceva!!! altceva ce? ca tot 1 punct am facut.
conteaza ca nu am acumulat suficiente puncte? (ca daca Olandei i s-ar umfla muschiul si ne-ar face probleme ar fi cam nasol…) nu, conteaza ca i-am facut probleme Italiei, ca am dovedit ca avem tupeu. Asa si?
sampania e pusa la rece, dar pana la momentul cand se va trage linie ar fi bine sa nu ne imbatam cu apa rece.
Olanda ne poate favoriza, dar si Banel ne poate ajuta sa plecam acasa…pentru ca in fotbal nimic nu e imposibil.
nu stiu cat e vorba de orgolii si cat e vorba de un calcul simplu si obiectiv.
van basten o zice : trebuie sa facem 6 puncte sau o zice “sa ii umiliti pe francezi si pe italieni, sa manance pamant, vreau sa ne stie numele la toti…”
nu cred ca tine neaparat doar de specificul mioritic, chiar daca ne caracterizeaza si pe noi….
O victorie a la Pirus a fost intotdeauna savurata din postura de “amarastean”, dar a lasat si un gust amar