Anne-Marie remarcase pe twitter că în ultimul timp o țin numai în tripuri și – credeți-mă – corpul și agenda mea de asemenea au remarcat din plin acest lucru.
Dormitul în cort (uneori nu în cele mai bune condiții termice), mersul pe jos și drumurile obositoare (mașina și avionul), regimul alimentar schimbat (n-am sărit peste micul dejun, am mâncat de multe ori în oraș și astfel am pus pe mine câteva kilograme), toate acestea adunate cu lipsa de exercițiu fizic m-au obosit peste măsură în ultimele două săptămâni.
În mod clar, nu-i ușor să stai pe drumuri și experiența unor excursii prelungite trebuie coroborată cu sesiuni de odihnă pe măsură.
Dincolo de acestea, m-am lovit de un impediment care ține de anumite responsabilități pe care nu le-am putut onora în această perioadă. Am ratat câteva interviuri și câteva evenimente unde trebuia să fiu speaker.
De asemenea, nu am putut participat la câteva proiecte care îmi sunt foarte dragi: Bikewalk și Soupnights.
Cea mai puternic resimțită absență pentru mine – pe care totuși mi-am asumat-o de la început – a fost prima ediție de Lecturi Urbane de la Brașov. A fost una dintre cele mai frumoase ediții
Azi este a doua zi când mă simt înapoi în București după excursia de la Madrid și Blogtrip Timișoara, a doua dimineață când simt liniștea propriului loc.
Dincolo de liniște, am realizat că provocările și responsabilitățile mă așteaptă acolo unde sunt deja. Nu trebuie să plec nicăieri pentru a le găsi, nu trebuie să fug de nimic.
Dacă acum câțiva ani ideea era să stau undeva cu sentimentul că pot oricând să iau rucsacul să pornesc la drum și s-o iau oriunde de la început, acum am realizat că cel puțin deocamdată nu pot pleca: am câteva restanțe, am câteva proiecte de pus pe picioare și o provocare personală, iar toate acestea sunt motive pentru a rămâne aici, în București, în România.
[New Post] Provocările propriului loc http://www.adrianciubotaru.ro/provocaril…
Eu am aceeasi problema, cateva zile de acomodare pana te simti iar in locul respectiv, e ceva inlauntrul meu, obiectele nu mai sunt la fel, intratul si iesitul dintr-o camera in alta imi da neliniste, baia arata altfel, parca ingalbenita si neprimitoare…
Si cat e de bine atunci cand iti revii!
Îmbătrâneşti, măh!
Adi, trebuie să îţi spun că şi noi ţi-am simţit lipsa la SoupNights 🙂 Chiar rău de tot!
Este foarte frumos cand ajungi acasa insa este frumos si sa calatoresti, cu toate ca ajungi obosit si iti trebuie cateva zile sa te refaci