[mulţumesc Dianei pentru alegerea pozei]
Când cineva stă în colivie mai mult timp îşi creează un tip de imunitate pe măsura stimulilor călduţi din colivie. Cu timpul, organismul său va lua forma coliviei şi va crea minţii impresia că lumea întreagă este colivia şi invers.
Va trăi un timp în acea colivie, însă Istoria se va apropia, oamenii vor ciocăni, iar colivia se va distruge.
Acel om va trebui să iasă din colivie şi se va trezi într-o lume larg deschisă. Îl vor durea ochii de la prea multă lumină, se va arde mult mai repede la soare, îi va fi mult mai repede frig, iar fiecare curent de aer îi va zgâria pielea nebatută de vânturi.
Se va rătăci de la primii paşi pentru că totul sistemul său de orientare era croit pe măsurile coliviei. Va recunoaşte puţini oameni în jur – probabil îi va recunoaşte după mersul ezitant pe aceia care au fost şi ei nevoiţi să iasă din coliviile lor.
Ceilalţi oameni – care n-au stat prea mult prin colivii – merg mai săltăreţ, ca o prevestire a zborului.
“Dacă vine războiul, nu trebuie să fim pregătiţi?” întrebă cineva.
“Ce înseamnă pregătire? Războiul este război, nu există repetiţii înaintea lui.”
In cele din urma, cred ca fiecare din noi locuim intr`o forma sau alta, intr`o colivie.
Diferenta insa consta in faptul ca unii isi deschid usa si impart colivia si cu altii, iar ceilalti prefera sa fie ascunsi.
Mai devreme sau mai tarziu,pregatiti sau nu , razboiul tot ne ia prin surprindere.
Pentru ca e exact opusul coliviei, te face sa iesi afara si sa te mulezi pe ceilalti spre un scop comun.
sunt in colivia corpului meu…Imi iubesc trupul cand functioneaza perfect….il urasc atunci cand ma tradeaza. ….”Huo, cadavru infect!!” strig acum la el, dardaind prada unei gripe febrile. …..Of, umilintele la care ne supune uneori trupul nostru…: sinistra pedagogie a mortii, tot mai..pisaloaga. 🙁 …astept descatusarea…
am descoperit cu mare placere blogul tau. Legat de colivie si de oameni, eu in camera o imagine cu un desen…
in desen exista o colivie mai mica care se afla in interiorul unei colivii mai mari…
in interiorul fiecarei colivii sunt oameni..
oamenii din colivia mai mare spun catre oamenii din colivia mai mica : “Voi nu stiti ce este libertatea, pentru ca sunteti inchisi”
In afara coliviei mai mari sunt alti oameni…ei nu spun nimic..nu simt nevoia…
Da, ce frumos 🙂
In sanul de maica stateai si radeai,
O ce colivie frumoasa aveai!
Si deodata, plangand intr-o seara,
Te-ai trezit pe pamant ca-ntr-o gara.
Ca si cum ai fi fost dat afara din rai.
http://www.trilulilu.ro/nick04/0fa7154fdebc52
Mi-a zis un prieten bun un banc bun. Si l zic apropo de colivie si pentru ca eu n as zice colivie, as zice neglijenta/neatentie/lipsa de constientizare, etc.
Un tip se duce la pet shop ca sa i ia unui prieten un papagal. Nu gaseste papagal, gaseste o bufnita. Cumpara pasarea, si i o da in DAR prietenului. Peste ceva timp, il suna.
– Eh? cum e papagalul?
– Cum sa fie.. bine..
– Mananca?
– Mananca.
– Bea apa?
– Bea..
– Vorbeste?
– Na.. nu prea vorbeste… Dar stii ce bine asculta?
🙂
vai dar ce pesimista e lumea in ultima vreme … stai oameni buni… inca n-a venit sfarsitul lumii ce mama naibii 😀
povestea asta cu omul din colivie mi-a amintit de mitul pesterii, al lui Platon…cand cei care traisera o viata intreaga in pestera, in intuneric, credeau ca asa e viata de fapt…iar cand au fost scosi la lumina…cu greu s-au putut adapta la ea…
iar razboiul din final imi aminteste de povestea lui Sorescu, cu Iina, care in final si-a dat seama ca poate gresise sensul, poate ca trebuia sa o ia INVERS, nu spre exterior, ci spre interior…caci fiecare avem demonii nostrii cu care trebuie sa luptam…
erata: a se citi IONA, nu Iina 😉
“Si l zic apropo de colivie si pentru ca eu n as zice colivie, as zice neglijenta/neatentie/lipsa de constientizare, etc.”
Daca pornim de la premiza ca acea colivie inseamna “limitare” traim cu toii intr-o imensa colivie, avem ochii inchisi si corpurile inerte. La acea colivie colectiva se adaga si cele individuale, subiective si destul de greu de evadat. Felul in care percepi lumea devine subiectiv coliviei, ( a mediului social, a educatiei, a prejudiciilor formate in urma developarii tale ca si individ) devii creatia unor factori care exista independent de voia ta.Oricat as vreau eu sa am libertatea sa evadez din aceasta colivie imi va fi imposibil daca exist dependenta de acei factori! Evadarea din colivie e un proces derizoriu si foarte dificil, eu nu am ales sa vin pe aceasta lume, primi anii din viata mi-au fost “formati” si dictati, colivia a venit odata cu mine.
Este non-existenta persoana care nu are prejudicii, ideei despre ce inseamna moralitate, toti avem opinii, argumente pro si contra pe diferite teme. Sunt cu toti subjugati propiilor ganduri, ganduri create pe o baza care nu poate fi a noastra. Avem niste constructii mentale la care adaugam in fiecare zi cate o caramida “intelectuala” sau dimpotriva, mai eliminam din “material”. Aceste constructii pot diferi intr-o masura sau alta de baza pe care sunt create, dar nu vor exista niciodata independent de ea. Cu toate astea sunt cativa care au demolat, au eliminat baza si au reconstruit pe o suprafata neteda 🙂
Un bun exemplu este Platon care nu a privit lumea in detaliu ci abstract, evitand sa dea definitii concrete formelor abstracte ( aristotle a dezvoltat mai mult acest argument), in argumentul lui referitor la pestera (o imagine creata pentru a usura “vizualul”) face referire la aceasta tranzitie dintre pestera (colivie) si exterior (unicul adevar si cunoasterea absoluta) si la probleme aferente care apar din aceasta tranzitie.
Adevarul si cunoasterea sunt greu de suportat dupa ani si ani in “colivie” iar cei care ajung in acel punct sunt foarte putini, procesul este unul dintre cele mai marcante si dificile, iar pentru a reusi iti trebuiesc multi, multi ani si rabdare 🙂
P.S.
Referitor tot la baza, pana si Plato a avut la baza argumentele lui Socrate 🙂 dar a reusit sa ii preia filozofia si sa o dezvolte, argumentele lui fiind viabile si in ziua de azi si fiind baza unor filozofi celebri.
Cred ca o sa ma opresc aici….am “aberat” destul, cu toate ca as mai scrie cateva pagini 🙂 Felicitari pentru site, este prima oara cand “am navigat” cu neuronul pe el 🙂 si imi place ceea ce citesc.
fcb, n-are nicio treabă cu ce sugerezi tu c-ar avea:)
Este ciudat, însă mi-am dat seama de asemănarea cu Mitul Peşterii abia după ce-am scris parabola de mai sus.
Adrian:”Războiul este război (…)”
Sau poate că … ”Războiul este Pace! Libertatea este Sclavie! Ignoranța este Putere” G.O.
Iar Colivia este ”Sistemul de Iluzii” ce ne apara de o Realitate care altfel ne-ar devora …
Pingback: Storytelling
daca nu te-as cunoaste as zice ca te-ai folosit de ceva banal pentru a-ti exprima gandurile. A fost ca o momeala la care am observat ca au si muscat cativa. Am ce invata si din ceea ce ai scris dar si din comentariile postate.
platon a gandit carevasazica abstract 😯
omul din colivie …hmmm ! sa lecturezi daca ai timp si apetit
“les passions de l`ame`” de monsiu rene descartes . pa 🙂
colivia te sufoca aparandu-te de libertatea care te copleseste…deci ce alegi?
Adrian, nu e deloc ciudat ca ti-ai dat seama de asemanarea cu Mitul pesterii abia dupa ce ai scris parabola…tu esti un iubitor de intelepciune si ai citit f mult…si toate informatiile pe care le-ai acumulat stau acolo, depozitate in subconstientul tau…si te influenteaza in tot ceea ce faci sau spui, fara sa constientizezi asta de fiecare data…
@Alex Ciotir:
ceea ce PARE banal e de fapt ceea ce e esential…dar tu stii mai bine ca mine asta, nu-i asa ? 😉
asa e Gim, ai dreptate !!!!!!! Doar ca Adi al nostru poate mai mult, iar cand am citit articolul, inainte de al termina de citit,am zis ca o sa aiba multe comentarii. Pentru ca subiectul in sine incita la discutii.
Hortence:
“platon a gandit carevasazica abstract :shock:”
Arata-mi o definitie pe care el a dat-o formelor? Sau a cunoasterii absolute (argumentul cunoasterii), sa a “bunului” (“the form of good”).. cateva exemple ..
“But our argument indicates that the capacity for knowledge is innate in each man’s mind …” (Plato)
“The rest, therefore, of what are commonly called excellences of the mind perhaps resemble those of the body , in that they are not in fact innate, but are implanted by subsequent training and practise..” (Plato)
Care poate fii definitia acestei cunoasteri? Cat trebuie sa stii ca sa poti spune ca stii destul sau ai cunoasterea absoluta? :)Si daca aceasta capacitate exista deja, undeva in “neanturile” si labirinturile mintii fiecaruia, de ce ne este negat accesul, de ce nu putem accesa aceea cunoastere mai usor? El face referinta la cateva “trepte” de cunoastere “eikesia”, “noesis” , cateva din referintele pe care multi au incercat sa le traduca, in diferite moduri dar nu au reusit.
La asta m-am referit cand am zis ca argumentele lui Platon sunt abstracte, el nu incearca sa defineasca neaparat existenta acestor parametrii, sau sa ii defineasca per se, sa ii explice, el doar afirma ca exista(!) si incearca sa gaseasca o cale de a coexista cu acesti parametrii si de a usura calea celor care nu au parte de asa “iluminare”. El nu divide in categorii cum o face Aristotel, si folosirea unor anumiti termeni sunt doar un uz literar, ai analiza sau ii asocia cu un termen pe care noi il vom percepe mai usor este inutil. Ex:
“But in my opinion, for what it is worth, the final thing to be perceived in the intelligible region, and perceived only with difficulty, is the form of the good; once seen, it is inferred to be responsible for whatever is right and valuable in anything, producing in the visible region light and the source of light, and being in the intelligible region itself controlling source of truth and intelligence.” (Plato)
Multi au perceput acest “good” ca fiind Dumnezeu (religia, un alt “prejudiciu” subiectiv) 🙂 altii au incercat sa gaseasca o definitie mai “plauzibila”, “bunul” este forma pozitiva a oricarui lucru existent, ambele teorii nefiind subiective celor care le-au dat. Daca privesti aceasta notiune a “bunului” ca pe un abstract, si acelasi lucru trebuie sa il faci si cu argumentul cunoasterii, a formele si restul cartii de fapt (Republica), reusesti sa deslusesti (cu greu:) la ce a vrut sa exprime Platon. Ideea lui a fost de a dialoga , cum se facea atunci, cu colegii lui de breasla 🙂 in acest caz la care ne referim noi cu Glaucon, si a incerca prin acest dialog sa realizez o analiza de existenta, pe care, spre delciul nostru a si publicat-o 🙂
“Those then who have eyes for the multiplicity of beautiful things and just acts, and so on, but are unable, even with another to guide them, to see beauty itself and justice itself, may be said in all cases to have opinions, but cannot be said to know any of the things they hold opinions about.” (Plato)
Eu nu stiu absolut nimic, am doar opinii, iar colivia mea imi tine de cald ( imi protejeaza ignoranta ) 🙂 Si daca as “vedea” ceva , pentru a vedea cu adevarat ar trebuii sa fiu oarba pentru a vedea un lucru in sinea lui 🙂 Pana o sa imi scot “ochii” mai dureaza asa ca.. deocamdata nici nu “vad” si nici nu “stiu” ..doar detin opinii! 🙂
P.S.
Adrian este unul dintre putini care incep sa “vada”, asta e parerea mea 🙂
Hmm.. este prima oara cand scriu pe un bog, si uitandu-ma mai sus inteleg de ce nu am facut-o pana acum 🙂
Imi cer scuze celor carora le-am obosit “retina”, inclusiv mie 🙂
Ma retrag, nu inainte de ati ura numai bine Adrian si tine-o tot asa.
“Wise men speak because they have something to say, fools speak to say something!” Plato
uofff duomne draga domnisoara EA 🙂 dar nu am vrut sa te superi 😥 a fost doar o intrebare pur retorica . un fel de constatare . cumva .
eu nu pot sa-ti dau definitii pentru ca nu ma cunosc in “cunoasterea absoluta” si in d-ale intelepciunii ( dac` o fi existand vreunu care sa poata 🙄 ) . cat despre philosoph-ul platon nu-l cunosc din pacate . nici pe aristoteles ( am auzit printre altele ca a scribalit o lucrare intitulata “de anima” ) si ca unul a fost discipolul celuilalt dar nu stiu care . iar platon asta – sa-mi fie cu perdonare stiam ( tot din auzite ) ca ar fi lucrat la greu pe nush ce dialoguri si nush ce republici 😆 tocmai ca sunt abstracti acesti ganditori nu pot sa-i pricepe. n-am acces la ei 🙂
dar pliz, nu pleca , nu te retrage c-apoi nu mai vin nici eu aici la hadrianus . uite , asa , imi cer deci scuzette 😀 eu sunt umpiculetz mai tulburata la mental si poate creca oleaca mai hazoasa 🙂
asadar … peace . da ?
Alex Ciotir, aş fi preferat ca textul de mai sus să ţi se pară mai mult sau mai puţin banal independent de faptul că “mă cunoşti”, cum spui.
Prefer să mă lipsesc de acest lucru pentru a nu ingădui o anumită îngăduinţă artificială cu privire la un text şi pentru a nu crea o complicitate inutilă cu autorul.
anamnesys, nu tot ce pare banal trebuie neapărat să aibe un substrat. Spun aceasta pentru ca uneori să ne avântăm în intepretări:)
fiecare vorbeste doar despre el…
am subliniat cuvantul PARE 😉
si nu am folosit cuvantul TOT :p
M-ai inspirata sa aberez SF..
(un pic mai lung si mai neinteligibil decat tine)
🙂
Omul din colivie: http://www.adrianciubotaru.ro/omul-din-c… via @dianabobar 🙂
@adrianciubotaru 🙂 veche 😛
O idee de genul am avut si eu intr-o postare pe blog si daca poti sa citesti ar fi super. Linkul este acesta: http://cristina-emotions.blogspot.com/2009/05/de-fiecare-data-cand-ma-gandesc-la-om.html
Sper sa iti placa! 🙂
Astept pareri 😀
Pingback: Pentru că baricadele par mai sigure decât câmpiile | Adrian Ciubotaru