Omoară-mă cu pietre

0 Flares 0 Flares ×

“Omoară-mă cu pietre” era replica unui fost coleg ori de câte ori uita să facă ceva, greşea o lucrare sau urma să ne roage ceva.
“, chiar am uitat.”
“Omoară-mă cu pietre, însă abia acum a venit comanda şi-am să te rog pe tine să te ocupi de ea.”
“Omoară-mă cu pietre, însă…”

A fi omorât cu pietre ar fi fost consecinţa ultimă a unor greşeli, a unor lucruri uitate sau a deadline-urilor depăşite.
Nu mi-am imaginat niciodată cum am fi putut să-l omorâm pe respectivul coleg cu pietre, însă nu mă puteam opri să mă gândesc la forţa simbolică a acestei imagini.
Este o imagine religioasă (Ştefan a fost omorât de pietre) a unei situaţii destul de dureroase, îmi imaginez că cei spânzuraţi experimentau mai puţină durere decât cineva omorât cu pietre.

Este un omor ritualic în care toată comunitatea contribuia: toţi aruncau cu pietre şi toţi se simţeau insultaţi de încălcarea normelor a respectivului “păcătos”.

În cazul de faţă, uimirea mea în faţa acestei expresii provenea din faptul că persoana care o utiliza nu se dovedea a fi un individ religios sau bântuit de mari angoase metafizice, însă folosea zilnic o expresie încărcată de un simbolism religios de care nu era conştient.

Sunt multe expresii care îşi poartă cu sine încărcătura religioasă pe care o aveau la început, la fel cum sunt mule simboluri pe care le folosim în mod curent, deşi ele s-au golit de semnificaţia primară. Ideea nu este nouă şi a fost dezbătută de mulţi autori (Jung, Eliade, Durand etc.).

Cea mai mare parte a semnificaţiilor unui simbol s-a refugiat în inconştient, într-o uzină de vise şi imagini pe care le folosim în mod curent fără a le conştientiza. Însă a nu conştientiza semnificaţia unui simbol nu este totuna cu lipsa de forţă a respectivului simbol.

“S-a curăţat!”, expresie folosită atunci când o persoană decedează, trădează la rândul ei o imagine religioasă. Trecerea într-o altă viaţă este văzută ca un ritual de iniţiere, respectiv de purificare.
Moartea este un nou botez care te curăţă şi te purifică. După orice botez, trăieşti o nouă viaţă, te naşti din nou.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

13 thoughts on “Omoară-mă cu pietre

  1. jez

    asta cu “s-a curatat” nu am asociat-o niciodata cu spiritualitatea, ci mai degraba cu mafia :))) la fel ca si dormitul cu pestii (pestele ar putea fi un simbol al crestinismului, dar nu, am doar imaginea unuia cu un bolovan de gat) :P.

    intotdeauna m-am gandit ca un boss da ordin sa se “curete” o zona,(“luati mizeria asta de aci”) iar verbul a fost folosit total anapoda in forma reflexiva

    e posibil sa ma insel….poate am vazut prea multe filme cu pac pac :))))

    Reply
  2. pushthebutton

    De acord. Cred că există și o mecanică a conservării – o religie, o civilizație găsesc căi de a ”fixa” sacralitatea – ca formă a semioticii spiritualității – în discursul maselor. E mai greu să reții pasaje din cărți (sfinte) decât pilde.

    Reply
  3. Adrian Ciubotaru Post author

    jez, m-ai prins aici. Nu m-am gândit la aspectul mafiot al expresiei.

    Raul, ai punctat bine. Există în limbă structuri arhetipale care pot dezvălui aspecte ale… Fiinţei.

    Reply
  4. geni

    Avea farmec, colegul tau! Folosind expresia asta, ii atribuia celuilalt virtuti si puritate deplina, ireala (daca te gandesti la cum a salvat-o Isus pe Maria Magdalena, de ploaia pietroasa), iar acceptandu-si pacatul si exagerand consecintele astfel (vina recunoscuta e pe jumatate iertata, nu?) isi putea atinge linistit, scopul. Glumet si usor ironic. 🙂 Ii rezista careva?

    Reply
  5. feeria

    pushthebutton, la un asemenea mecanism s-au gandit Jung cand a vorbit despre iconstientul colectiv, si Szondni, despre cel familial. Dincolo de invelisul semanticii primare (pot sa spun asa?) exista un nucleu de informatie care transcende timpul- pe de alta parte, in cazul acestor expresii care sunt atat de uzitate inca din familie, din copilaria mica, cand copilului i se citeste biblia (pentru copii)- am dat un exemplu- chiar daca nu este religios acum, si banuiesc ca acel coleg nu face parte din generatia actuala de pokemoni-, este greu de decelat ce-i alegere inconstienta, si ce-i automatism verbal (dar si automatismul verbal spune ceva despre persoana, despre forta expresiei, pentru ca, se pune intrebara: dintre toate expresiile posibile pe care le-ai putea folosi, de ce tocmai asta? Si nu alta…).
    Am fost la specactolul lui Tudor Gheorghe, Taina Cuvintelor. Dupa o piesa foarte emotionanta, a inceput sa citeasca din Istoria Literaturii Romane de Calinescu pasajul in care acesta dezvaluie personalitatea limbii romane, diversitatea si multitudinea de tonuri si umbre pe care le cuprinde, prin analiza limbilor de influenta (spunea ca de la unguri am preluat cuvintele ce se refera la mestesug si harnicie, de la slavi cuvinte ce transmit suferinta, durerea, greutatea, de la turci am preluat cuvinte ce exprima veselia, etc. etc. ca nu am retinut tot. Mi-a placut aceasta incursiune… intotdeauna am fost atenta la vibratia cuvintelor.

    Reply
  6. Ciprian

    Draga Adrian,
    este amuzanta lejeritatea cu care spui “fostul meu coleg, (…) cand mai gresea cate ceva”. Si noi, care credeam ca tu esti fostul nostru coleg (“…cand mai gresea cate ceva”). In orice caz, toata firma ti-a citit mesajul, asta asa, sa nu crezi ca esti singur pe lume 🙂
    Cordial,
    Ciprian

    Reply
  7. Adrian Ciubotaru Post author

    Dragă Ciprian, depinde la care capăt de baston ne situăm; în modul ăsta, aflăm cine e “fost” pentru cine şi în cadrul cărui sistem de referinţă

    Mă bucur că toată firma a citit şi s-a amuzat (cum îmi imaginez), accentuandu-mi sentimentul de apartenenţă şi mă bucur cu atât mai mult, cu cât articolul în sine n-a distorsionat faptele şi amintirile plăcute:)

    Reply

Leave a Reply to vorbaretu' Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *