Oamenii din parcuri

1 Flares 1 Flares ×

De la o vreme, ies aproape în fiecare dimineaţă în parcul Titan. În jumatate de parc nu este voie cu bicicleta, însă dimineaţa, când parcul este mai puţin aglomerat, băieţii de la firma de pază sunt mai îngăduitori.

A ieşi în parc dimineaţă constituie pentru mine un bun prilej de-a-mi regla tonusul pentru toata ziua. Dincolo de mişcare, dincolo de sportul în sine, sunt fascinat de oamenii din parcuri.

Îmi plac mamele care-şi plimbă copiii dimineaţa prin parcuri. Îmi plac pentru că transmit un semnal de normalitate. Lucrurile merg atât de bine în comunitate încât şi-au permis luxul unui copil. Dincolo de asta, mă fascinează relaxarea de clasă medie pe care o emană. Sunt femei cochete, sunt femei cu ochelari de soare, sunt femei care citesc cărţi de la Humanitas, sunt mame moderne socializând cu alte mame moderne.

Am crescut în anii ’90 într-un pesimism demografic când cei mai mici copii din parcuri erau născuţi în ultimii ani ai comunismului şi astfel priveliştea actuală cu mulţi-mulţi copii mici mă bucură şi îmi creează iluzia că lucrurile merg spre bine.

Mă bucură priveliştea matinală a pensionarilor care fac jogging ascultând muzică la mp3 player, la fel cum mă bucură imaginea acelor bătrânei care ies să facă plajă pe insula din mijlocul lacului.

Dimineaţa, cel puţin un parc bucureştean transmite un semnal de normalitate. Când oamenii ies în parcuri, cel puţin anumite lucruri sunt aşezate în matca lor firească. Când parcurile sunt pline, există un soi de optimism şi încredere care se distribuie dincolo de ele.

1 Flares Twitter 0 Facebook 1 1 Flares ×

13 thoughts on “Oamenii din parcuri

  1. dordzbor

    In parcul Titan inca e bine, dar in Herastrau de exemplu cand vezi parcul plin de niste animale bipede (pentru ca nu poti sa le mai spui oameni) care sunt galagioase si lasa o tona de mizerie in jurul lor parca piere orice urma de optimism.

    Reply
  2. Marius

    in parcul din orasul meu stau tiganii in corturi si garaje, iar in mijloc e un restaurant cu hotel in constructie (cu muncitorii aferenti care te injura) vedetele de la clubul sportiv care te injura si ele. o minunatie de parc, plin de cultura. daca faci abstractie de ei e chiar foarte frumos

    Reply
  3. Victor

    Trebuie sa recunosc ca “ai condei”, iar articolul despre noua forma de romantism imi spune ca esti un optimist incurabil. Desi ar putea sa para peiorativ acest atribut, nu asta imi este intentia, te asigur!

    M-am oprit, insa, asupra acestui articol, deoarece nu pot sa nu remarc faptul ca acelasi optimism te face sa vezi doar “starea de normalitate” in faptul ca trecem printr-o perioada in care parcurile sunt pline de copii . Nu din pesimism, ci dintr-o oarecare doza de cinism, indraznesc sa te contrazic putin, daca-mi permiti.

    Ma tem ca aceasta generatie frumoasa de copii va fi una lovita din plin de anormalitate. O anormalitate mai viscerala si mult mai pervertita decat cea care a lovit, in plin, generatia de copii a anilor 90.

    Copiii pe care-i vezi dimineata in parc, sunt o “specie” aparte. Sunt “copiii creditelor”!Sunt copiii care vor fi direct loviti de tavalugul deabea pornit.

    Copiii anilor 90 au fost “abandonati sufleteste” de catre parintii care fie isi puneau la punct noile afaceri democratice, fie se chinuiau sa supravietuiasca acelei perioade bezmetice, dar in acele vremuri familia ramanea oarecum unita sau cel putin spectrul si rata divorturilor nu erau inca foarte largi. Romanii iesisera din comunism cu mai multe tare, printre ele, unele benefice integritatii caminului.
    Din pacate, aceasta generatie de copii, facuti pe credit, vor fi de doua ori mai loviti. Prostia asta de criza va avea multe, foarte multe, efecte secundare si la nivelul a ceea ce la primarie se numea sau se numeste inca “stalpul societatii”. Multi dintre copiii pe care-i vezi vor fi martorii neintrebati ai “impartirilor de mobila cu traforajul”. Deasemenea, la randul lor, vor ajunge sa fie “impartiti cu ora” intre parintii care nu vor stii sa “imparta bucuriile, dar si necazurile” .

    Ma tem ca o, posibila viitoare, buna campanie sociala ar putea sa fie “NU DIVORTATI! Copiii nu au datorii!”

    Iertare-mi cer, daca ti-am stricat cumva imaginea frumoasa a “starii de normalitate” pe care o vezi in parcuri! Ma tem, insa, ca este doar o aparenta.

    Reply
  4. Adrian Ciubotaru Post author

    Alle, poate mai spre toamnă se va umple parcul:)

    dordzbor, ies des şi-n Herăstrău, însă “animalele bipede” nu mă împiedică să nu mă bucur de moment.

    Marius, în Moineşti (de unde sunt de loc) se întâmpla exact la fel, între timp comunitatea s-a implicat mai mult şi lucrurile s-au mai schimbat.

    lollitta, sunt foarte multi copii mici şi pensionari.

    Victor, meriţi un răspuns mai larg.

    Reply
  5. jez

    eu sunt nemultumita de cei care sparg seminte in parc si scuipa/arunca cojile pe jos. si surprinsa sa vad gospodine/mamici care probabil acasa aduna scamele de pe covor, dar in parc nu au nici o treaba sa stea cu gramajoara de coji la picioare.

    prietenul meu este chiar scarbit. si chiar socat sa vada ca si pana si un “rocker” practica acest sport (poate in ideea ca cine nu asculta manele, nu scuipa nici seminte in parc?).
    este chiar tentat sa faca un site cu fotografiile acestor rozatoare…

    Reply
  6. NeverLove

    Faptul ca sunt mai multi copii in parcuri nu denota decat ca oamenii vor sa lase impresia ca e mai bine, trecand de acel imens “IN POFIDA…”, dar si un grad ridicat de naivitate si un simt al realitatii putin alterat. Dar, cum s`a mai spus deja, e bine sa fii optimist.

    Reply
  7. jez

    vor fi din ce in ce mai multi si nu va insemna neaparat ca o vom duce mai bine. din cate stiu indemnizatia de crestere a copilului era acum cativa ani o valoare fixa, acum reprezinta circa 80% din salariu. asa ca daca simti ca vei fi data afara, o miscare foarte inteligenta ar fi sa faci un copil. cand situatia zilei de maine devine din ce in ce mai incerta, ai acea garantie ca vei primi 80% din cat castigai. e mai bine decat nimic sau decat mult mai putin

    Reply
  8. Pingback: Dimineaţa în Parcul Titan | Adrian Ciubotaru

  9. Pingback: Parcurile – natură îmblânzită | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.