Oamenii de pe twitter

0 Flares 0 Flares ×

20090815IMG_9535
Foto: Anna Pope

Am acest post în minte de câteva săptămâni şi iniţial trebuia să fie o continuare a fanteziilor erotice din blogosferă. M-am răzgândit totuşi, acum sunt mai bătrân – mi-a trecut timpul fanteziilor – şi a mă limita la femeile de pe twitter nu este o idee chiar bună.

De două luni – mijlocul lunii iunie – trăiesc un entuziasm social nebunesc în ce priveşte lumea de pe twitter încât am nevoie să mă gândesc mai bine ce se întâmplă. Ieşirile şi prilejurile de socializare cu oamenii de pe twitter au fost atât de dese şi intempestive încât mi-am adus aminte de entuziasmul trăit cu bloggerii acum 2-3 ani (când ieşeam la Motoare aproape zilnic).

Pentru mine, primul prilej de socializare cu oamenii de pe twitter a fost la Ora Pământului în Cişmigiu unde în afară de cei vechi (Andrei Roşca, Gogu Kaizer, Gramo) am cunoscut oameni noi pe care îi ştiam de pe twitter: catalinabanica, cristinica21, raluxa, taraduveanu. Ponderea oamenilor care auziseră de întâlnire de pe twitter a fost mai mare decât a celor care citiseră pe blog despre iniţiativă.

A fost primul semn al caracterul de viralitate oferit de twitter şi prima ocazie în care am simţit ca o nouă comunitate online urmează să se dezvolte.
Little did I know că peste câteva luni, la mijlocul lui iunie, aveam să cunosc şi mai mult “oamenii de pe twitter”.

O dată cu evenimentele de la Street Delivery (Paşi către Viaţă şi, mai ales, Soupnights), o dată cu concursurile făcute pe twitter atunci cu premii în supe şi limonade (pentru a strânge lumea) mi-a fost clar că balanţa socială se mişcă în favoarea twitterului.
Oamenii de pe bloguri care au venit atunci i-am numărat pe degetele de la două maini şi au venit pentru că i-am chemat, i-am sunat, am insistat.
Oamenii de pe twitter au venit atunci pentru că au câştigat la nişte concursuri, pentru că erau curioşi să ne cunoască şi pentru că povestea implicării sociale a prins. Atunci am cunoscut pe Simona Stănescu, Roxana Niculae, Hilkee, Hoinaru, FatadinPort, Carmen Rusu, Victor Dulu, Ioana Florea, Ramona Mandu.

După evenimentele de atunci, trecând prin beertweetmeet, tweetmeet-urile au început să se organizeze cu absolut orice ocazie (la Motoare, la Verde Cafe, pe Smârdan) şi am început să cunosc oameni noi de pe twitter în aproape orice ieşire:  la plimbare cu bicicletele, la mare sau la filmări în parc. Mă simţeam ca într-un scenariu de self-help: cunoaşte în fiecare zi trei persoane noi, stabileşte cel putin trei contacte pe zi.
A existat un #foodtweetmeet – ne-am adunat la cineva acasă şi s-a gătit, recent au apărut şi #mafiatweetmeet – în parc sau la cineva acasă.

În afară de tweetmeet-urile propriu-zise, din ce în ce mai multe evenimente folosesc twitterul pentru a se comunica şi pentru a-şi propaga mesajul în cât mai scurt timp. Liberlaiarba a fost un eveniment unde ne-am strâns câţiva de pe twitter, am început să dăm mesaje şi, până spre seară, se strânseseră mulţime de cunoscuţi.

It’s a twitter baby boom!

Îmi aduc aminte cât de lenţi acum 2-3 ani eram în ce priveşte organizarea de ieşiri. Făceam un afiş luni-marţi, îl puneam câţiva pe bloguri, iar vineri seara ne strângeam 15-20 la o terasă. Acum dai un simplu tweet, câţiva dau un retweet,  iar în 2-3 ore strangi 30 de oameni. Acum mi-ar fi jenă să mai fac postere in Photoshop şi să le pun pe blog, pentru a strânge lumea la socializare.

Desigur, nu-mi fac iluzii! Comunităţile de pe twitter sunt mult mai volatile (se formează şi se sparg mult mai rapid) şi se întreţin mult mai greu (mereu e nevoie de prospeţime), iar zgomotul sau, mai bine spus, bruiajul este mai accentuat.
De asemenea, cei mai “influenţi” oameni de pe twitter (link 1, link 2) sunt toţi cu un background solid în blogosferă (din garda veche), n-au apărut peste noapte.

Majoritatea celor mai noi şi activi oameni de pe twitter au bloguri, însă nu le mai folosesc intensiv, transmitând semnalul că relevanţa socială a blogurilor este în scădere (temporară?). Majoritatea sunt sinceri şi entuziaşti în ce priveşte noua lume şi sunt mai dinamici decât eram noi acum 2-3 ani.
Nu se gândesc în termeni de poziţionare, personal branding sau twitter as a marketing tool, la fel cum nici noi nu ne gândeam astfel despre bloguri. Majoritatea sunt interesaţi de latura socială a twitterului, de prilejul de-a cunoaşte oameni, de-a ieşi cu ei şi de-a face diferite lucruri împreună.

Personal, de câteva luni, am început să folosesc intensiv twitterul pentru că-mi propagă foarte repede ideile şi iniţiativele, pentru că feed-back-ul este instant şi (de multe ori) relevant. În acelaşi timp, încerc să nu uit că twitterul este o efemeridă, hashtag-urile se şterg repede, iar lucrurile se uită şi mai repede decât pe bloguri.

La final, trag linie. Râmăn nişte oameni faini, nişte amintiri comune şi nişte poveşti (pe care le-aş uita, dacă nu le-aş consemna pe blog).
Astfel, mizez foarte mult pe twitter (scriu zeci de mesaje zilnic, fac concursuri, cunosc şi voi mai cunoaşte zeci de oameni interesanţi), însă încerc să nu uit că blogul este unealta mea pe termen lung.
Pe blog imortalizez şi arhivez.

Blogul poate vorbi despre mine peste 4-5 ani, însă ce fac eu acum pe twitter se va pierde în câteva luni, dacă nu duc eu însumi lucrurile mai departe. Dincolo de twitter şi bloguri.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

10 thoughts on “Oamenii de pe twitter

  1. Mircea Popescu

    Mie imi pare mai degraba o degrevare a platformei blog de sarcini care oricum nu-i sedeau bine. Mesagerul Transilvan era practic o lista, un pomelnic, pana a trait Caritas-ul. Dupa aceea a devenit ziar. Tot asa cred ca scapate de presiuni improprii, blogurile au in sfarsit spatiu sa devina ce le cheama pe ele stramosii.

    Reply
  2. Stefan Murgeanu

    cred ca twitterul nu este altceva decat un apendice pe care daca il folosesti corect, te ajuta in blogging (cititori, vizualizari etc), dar daca nu il folosesti cum trebuie, devine inutil, si il poti extirpa, fara prea multe complicatii si consecinte

    oricum, cu tweetika ai avut o idee f inspirata 😉

    succes 🙂

    Reply
  3. Meet The Sun

    Sincer, mi-am facut cont de cateva zile, dar nu-i vad inca sensul. E ocupatia oamenilor fara ocupatie. Daca te intereseaza ceva cu adevarat poti apela la site-uri specializate si nu sa stai toata ziua sa cauti.

    Cat despre bloggeri, eu inteleg retinerea si ii felicit pe cei mai multi. Sa incerci sa-ti transmiti gandurile in 140 de caractere e o tabloidizare tacita… gen Click, Libertatea, ca idee ma refer, si desigur, la alt nivel.

    Twitter e ok pentru cei avizi de stiri, pentru cei care lucreaza in presa sau cum am zis, desi ma repet, pentru cei care ar da in depresii de plictiseala si sentiment de inutilitate.

    Entuziasm da, exista, e normal sa fie, ca in orice comunitate care se formeaza in jurul unei activitati comune. Sa nu uitam ca si hi5 era plin de entuziasti si acum se face misto de hi5-isti… (si inca nu stiu ce-i ala ;)) )

    Reply
  4. Pandutzu

    heeei.. am fost si eu la ora pamantului :d am chiulit de la serviciu ca sa ajung >:P

    cu twitterul e mai greu la inceput.. e greu pana iesi odata cu cei de pe twitter.. dupa aia lucrurile incep sa se imbunatateasca.. . Bine, aici depinde si de capacitatea fiecaruia de a se adapta, de a intra intr-o comunitate, de a lega noi prietenii. Mie unul mi se pare cea mai de succes retea de socializare, pentru ca nici pe hi5, nici pe myspace, nici pe facebook nu se creeaza o asemenea comunitate.

    Am cunoscut foarte multi oameni interesanti pe twitter si sunt convins ca voi mai intalni si in continuare.

    Long live twitter !! 😀

    Reply
  5. Pingback: Nu uita de blog, bloggere! | eCostin.com

  6. sorin

    Ai enumerat o mica parte din gasca mare de oameni pe care i-ai cunoscut in 2 luni. Cam asta e puterea twitterului si puterea de socializare a fiecaruia. Insa, ceea ce discutam noi acum o luna, incepe sa se intample…E si normal sa nu se inghita toata lumea cu toata lumea:)…

    Reply
  7. jane

    eu sunt f incantata de twitter. e un mediu de socializare intens, poti schimba pareri si trimite ‘in lume’ orice ti s-a parut interesant. iti apropii oameni pe care poate nici nu i-ai fi abordat inainte si pur si simplu te simti implicat(a), mai mult sau mai putin, intr-o comunitate.

    Reply
  8. ZuZu

    La fel ca jane şi eu sunt foarte încântat de twitter. Dincolo de lucrurile pe care le-ai spus, mi-a plăcut să observ următoarea chestie: pe twitter e mult mai uşor să vorbeşti(e drept, 140 de caractere) cu un blogger renumit şi acesta să-ţi răspundă.
    Deasemenea e adevărat că-ţi propagă mult mai repede ideile. Eu am observat în cazul meu. Am 100 şi ceva de followeri(e drept nu prea mulţi) pe când abonaţi la RSS-ul blogului am mai puţini.
    E tare twitter. Sunt multe de spus despre el. Şi când mă gândeam la începutul lui că nu-i vedeam rostul :))

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.