Titlul e patetic, însă are legătură cu acea monedă a bunei-credințe despre care vorbeam într-un articol anterior. Am o nevoie atât de mare de criterii și de modele încât, dincolo de dubii și suspiciuni, mă opresc uneori doar la granița încrederii.
Până la modele mă interesează oamenii de bună-credință indiferent de domeniul în care activează, indiferent dacă le împărtășeșc opiniile, indiferent dacă greșesc mai des sau mai rar.

Se vorbește mult despre încredere ca despre un mare lux (se pierde ușor, se câștigă greu, știți povestea), însă se uită un simplu aspect: încrederea trebuie riscată.
Pentru a crea o punte de la mine către tine, amândoi trebuie să punem ceva pe masă, amândoi trebuie să riscăm. Dacă există certitudine 100%, vorbim doar de acceptarea unor evidențe, nu de încredere.

Mai jos e lista mea cu oamenii pe care îi suspectez de bună-credință, oameni în care îmi pot risca încrederea chiar și atunci când nu sunt de-acord cu pozițiile lor, chiar și atunci când probabil mă vor dezamăgi:

Adrian Mihălțianu
Vlad Petreanu
Cristi Lupșa
Dragoș Bucurenci
Vlad Mixich – și aici
Cosmin Alexandru
Dan Tăpălagă
Andrei Roșca
Raed Arafat
Marius Manole
Marius Chivu
Paul Olteanu
Vlad Stroescu

E propria mea listă – dincoace de dubii, afinități culturale și poziții politice – de oameni cu care cred că se poate construi o țară mai bună, oameni care mă ajută să-mi conturez o opinie, oameni pe care îi respect pornind chiar și de la cel mai mic numitor comun: sunt oameni care muncesc de rup, iar prin munca lor se cresc atât pe ei înșiși, cât și pe cei din jur.