Numai mie putea sa mi se intample asa ceva este o fraza pe care o rulam mental ori de cate ori traim un eveniment care nu a fost legitimat intr-o comunitate anume. Numai mie putea sa mi se intample asa ceva pentru ca sunt atat de diferit de ceilalti din jurul meu incat universul atrage spre mine doar intamplari atipice, intamplari care nu se regasesc in istoria comunitatii mele. Evenimente care mi se intampla si ma fac sa ma simt atat de distinct de ceilalti, incat ma intreb, daca aluatul din care sunt facut nu cumva are o compozitie eronata.
– Tie ti s-a mai intamplat lucrul acesta?
– Nu.
Numai mie pentru ca eu sunt varful de lance a unei destinale gauri negre.
Sunt un impatimit consumator de bloguri intr-atat incat ziua mi se pare mai interesant in urma unor lecturi fericite. Am urmarit cum, parca in cadrul unui traseu initiatic, Catalin si-a strans cartile:1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Cum Costin isi numara prietenii buni pe degetele unei maini. Fascinat de universul descris de Ciprian, ma regasesc intr-un text a la Tyler Durden scris de Zully, nimeresc apoi peste un articol scris in Unica de Alexandra despre Lorena si cartea ei.
Cind am vazut ca pe diploma mea scrie licentiat in filosofie, mi s-a facut rusine sa o scot din casa povesteste Jean-Lorin Sterian, si tot din acelasi registru semnalez inca un fost coleg (urmandu-i lui Sorin) ce si-a facut blog: Stefan.
Diana si-a inceput aventura londoneza, iar o alta Diana povesteste despre Praga, iar Florin Lazarescu a revenit de curand cu peripetiile examenului de conducere. I-am citit ultima carte, mi-a placut la nebunie si sper ca voi avea in curand timp sa impartasesc cateva impresii.
Bucuros recitindu-l pe humanist, observ ca nu si-a pierdut din verva si inchei aceasta mica excursie de lectura cu o plimbare foto anuntata de Gramo, maine in Gradina Botanica.
Imi vedeam de ale mele cand doi colegi rememorau amintirile din timpul eclipsei de soare de acum cativa ani. Eu am iesit pe deal, eu eram in masina in drum catre, ai observat conturul argintiu al umbrelor frunzelor, povesteau de zor si intr-un final s-au uitat la mine intrebator:
– Tu?
– Eu? Nu stiu, n-am prins-o. Cand a fost? A fost ziua?
– Da, mi-a raspuns unul dintre ei cu cea mai spontana naturalete posibila.
Tu esti un romantic. Pastrezi 124 de mesaje in inboxul telefonului?
Mama cand era tanara corecta cu pix rosu biletele de amor si le trimitea inapoi. Ar trebui sa dai reply la mesajul ala. E o litera gresita. Page cannot be displayed. 😛
Nici n-am observat numarul lor, am un spirit de observatie… de speriat. Cat despre greseala de tipar… nu conteaza litera legii, ci spiritul ei:)
Nu stiu de ce ai tu parerea ca aventura mea e londoneza. E numa englezeasca, si aproape ca nici macar…
Londra, Bristol, Southampton etc. poate nu conteaza (desi Londra am auzit ca e ff cosmopolita si e posibil ca spiritul englez resimtit aici sa para mai deschis), insa bine ca e o aventura:)
Apropo de eclipsa, eu te admir pentru energie. 🙂 Sunt putini bloggeri pe-aici care fac din asta o vocatie si cred ca tu esti printe ei. Pentru mine grupul asta mic a inlocuit presa. 🙂
Ciprian, e doar o perceptie:)
Daca ai stii ce sleit ma simt uneori, te-ai speria. Si cat de mult imi reprosez ca scriu rar si putin si tot asa…:)