Nu cred în sfaturi pentru că de cele mai multe ori nu-ţi oferă decât perspective în plus.
Nu cred în sfaturi pentru că în general nu au decât o mică influenţă asupra vieţii interioare.
Cu toţii avem la indeama perspective. Industria publicitară îţi oferă perspective. Cărţile, filmele, documentarele, ştirile.
Contextele sunt cele mai greu de obţinut şi, de vreme ce sfaturile nu te decontextualizează, rămân doar simple exerciţii de stil.
Degeaba de scalzi în idei şi perspective măreţe, degeaba pleci entuziast de la o conferinţă sau o lectură publică, vei reveni tot în lumea ta, tot în contextul tău unde-ţi va fi cel mai la îndemână să cauţi scuze şi lamentări.
Nu cred că ajuţi un om oferindu-i noi perspective. Oferă-i mai degrabă noi prilejuri de contextualizare, oferă-i contexte noi.
Nu trebuie subestimat puterea automatismelor, a inerţiilor de care ne sunt cuprinse vieţile. Nu scăpăm de propriile frâne interioare prin noi perspective, ci mai degrabă prin noi contexte, prin luări de mână, prin îmbrăţişări şi însoţiri.
Adevăraţii maeştrii nu oferă sfaturi, ci noi prilejuri şi contexte de îmbogăţire.
adevaratii maestrii iti sugereaza noi perspective ale aceluiasi context…depinde de tine ce alegi in final
sa vedem daca am inteles la ce te referi prin exemplu concret: daca o domnisoara e deprimata, in loc sa o sfatuiesti sa vada partea plina a lucrurilor ca sa se simta mai bine, treci la fapte si o FACI sa se simta bine plasand-o in alt context. poate la tine in pat?
nu spun ca am ceva impotriva ideii 🙂 voiam doar sa ma asigur ca am inteles sau ca inteleg ceva sigur 🙂
diana, în ciuda exemplului prost şi ironic ales, îmi fac iluzia c-ai înţeles ideea:)
si ce bun e un sfat cateodata… macar sa te raportezi la el si sa-ti dai seama cat de inutil e. 🙂
tot e ceva
…sau, atunci cand ai o problema trebuie sa actionezi concret in a o rezolva, nu sa te plangi, nu? 😀 cred ca intra in aceeasi categorie. sfaturile pot fi bune cand vine vorba de situatii prin care poate altii au trecut deja 🙂 oamenii destepti invata din experienta/greselile altora. sau macar stiu sa nu le repete. teoretic. 🙂
Adrian, exemplul l-am ales pentru ca e o situatie general valabila, cred eu. Nu cred ca e prost, sunt sigura ca multi au trecut prin situatie. Si ironia nu strica nimanui 😛 Nu crezi?
52 de toamne, divortata, chiriasa, mai nou somera! Vreau si eu un context pentru asta, gura mea nu a articulat decat: “O sa facem cumva sa fie bine!”
Nu am nici un plan!
Cred ca sunt doua modalitati de a ajuta pe cineva: direct, rezolvandu-i problema (adica oferindu-i un context nou), sau indirect, facandu-l sa vada perspectivele si lasandu-l sa se descurce singur. Daca despicam firul in 4, putem gasi avantaje si dezavantaje pentru fiecare 🙂
In ceea ce-i priveste pe maestri, a se vedea si seducerea la Liiceanu. Dar un sfat, daca e cerut nu inseamna neaparat ca ofera o alta perspectiva – asta daca tinem la termeni…
se mai poate spune si :
” – valoarea fara aplicatie ramane doar la nivel de tendinta latenta
In acest caz o gramada de potentialitati nu-s altceva decat figuri intr-un puzzle, strict normat dupa criterii straine cadrului unei posibile manifestari valorice ! ”
(autocitat 😀 )
strongvaleriana, foarte bine, se aud aplauze în fundal
– credeam ca numai eu le aud ! 😀
doream doar sa aplic si eu la ”Unde e comunitatea?”
multumesc oricum !
eu de obicei, intr-o situatie critica sau dubioasa, culeg sfaturi de peste tot…sa vad ce gandesc altii si eu nu. sa vad riscurile pe care eu nu le vad, sa imi largesc orizonturile care pot fi atunci restranse din cauza de entuziasm sau teama sau…depinde. si stii ce fac dupa ce adun toate sfaturile de la persoane diferite, de varste variate? ignor toate sfaturile si fac tot ca mine. :)) pentru ca cele mai bune sfaturi sunt cele pe care mi le dau eu in baza unei lectii invatate :)) 😀