Mici dovezi de curaj

23 Flares 23 Flares ×

Sunt un om nici prea fricos, nici prea curajos căruia îi plac poveștile cu eroi neînfricați care rezolvă tot felul de situații. Eroi care – în ciuda șanselor (mici), în ciuda contextului (potrivnic) – aleg să nu se oprească din lupta pe care destinul le-a propus-o.

Spun cuvinte mari, dar cu timpul am realizat că eroii îi pot găsi în jurul meu. Trebuie doar să mă uit mai atent să văd acei oameni care își fac treaba bine, care sunt insule de curaj într-un ocean de neîncredere.

Culmea este că acei oameni pe care îi admir au alergie la cuvinte precum erou sau curaj. Sunt oameni care în plină modestie nu mai au nici gânduri și nici timp să se gândească ce lucruri și ce gesturi admirabile fac.

Revenind la povești, CineForum.ro lansează, pe 17 august, “Neînfricată” (Brave), cea mai nouă animaţie marca Pixar, care deja a ajuns după două săptămâni pe primul loc în box office-ul american. Aș spune mai mult despre film, dar abia îi aștept avanpremiera, miercuri, 8 august, la Cinema City Sun Plaza, de la ora 19.00.

Dacă ești interesat de film – o poveste animată spusă cu haz şi cu un accent scoţian fermecător, cum îi spune descrierea – și dacă vrei să faci parte din cei care îl văd cu o săptămână înainte de lansare, te invit să lași un comentariu cu o scurtă poveste despre un gest de curaj (făcut de tine sau de un prieten) și îți ofer o invitație dublă la avanpremieră.

Hai curaj!

23 Flares Twitter 0 Facebook 23 23 Flares ×

2 thoughts on “Mici dovezi de curaj

  1. iuly

    Eram în facultate, la un seminar cu un prof tânăr, dar foarte fixist. El avea întotdeauna dreptate, cine mişca în front la activitatea lui era damnat pe viaţă, toate focurile iadului se concentrau cu proful să-l mistuie pe bietul nefericit etc… Ei bine, la unul dintre seminarii după cum ziceam, rezolvam o problemă amplă, care mergea din subpunct în subpunct, în cascadă; la un moment dat, pe la jumătatea rezolvării, câţiva dintre colegi am observat că proful încurcase nişte procente care denaturau rezultatul. Ce să facem, să aşteptăm până la final să constatăm cu toţii că am muncit degeaba sau să-l înfruntăm pe proful spunându-i că a greşit? Deja ştiam ce ar fi urmat dacă am fi zis ceva: Prima variantă-“aţi dormit pe voi, nu sunteţi în stare să următiţi o rezolvare, să va daţi seama de o eroare”. A doua variantă-“crezi că eşti mai deştept decât mine? Ia pofteşte şi predă tu dacă eşti deştept!” Pasul l-a făcut colega mea, Ale, care, prin nu ştiu ce inspiraţie divină, a reuşit să pună problema de aşa manieră încât proful nu numai că nu s-a supărat pe ea, şi nici pe noi, dar s-a mai şi amuzat de încurcătura pe care o făcuse cu procentele. Colega mea a fost atunci Omul Zilei, dând dovadă de curaj, lucru apreciat la unison în grupa noastră! 🙂

    Reply
  2. Pingback: Recomandare de film: BRAVE | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply to iuly Cancel reply

Your email address will not be published.