Lucrând la McDonald’s

56 Flares 56 Flares ×

O prietenă de atunci, studentă la ASE, avea o temă în cadrul căreia trebuia să ia interviuri unor manageri de la câteva restaurante McDonald’s. Pentru că abia mă mutasem în București și îmi căutam de muncă, am rugat-o să întrebe – în cadrul acelor interviuri – dacă există vreo poziție liberă.

Astfel am ajuns să dau un interviu de angajare la restaurantul McDonald’s din Dristor în fața unei tipe de 30 de ani care lucra acolo ca manager. Dincolo de întrebările standard, în cadrul acelui interviu, managerul a dorit să afle dacă sunt dispus să fac lucruri mai delicate, de exemplu să curăț toalete sau să mătur prin parcare și prin fața restaurantului.

După ce ne-am dat acordul, a trebuit să dau niște examene medicale (pe care le fac toți cei care lucrează cu produse alimentare), să-mi scot cazierul și, într-o săptămănă, după câteva zile de probă, eram bun de angajare.

În prima zi, după un mic training în vestiar despre valorile companiei, mi-am pus uniforma (cămașă, pantaloni și pantofi negri) și am început lucrul la grill. Sub ghidarea unui floor manager, am încercat să devin un bun burger flipper, lucru care nu mi s-a părut atunci prea ușor. Trebuia să știi ce timer are hamburgerul sau Big Mac-ul, să cureți mereu plita, să te miști repede în cazul unor comenzi mari și să fii atent să nu te frigi. Politica firmei era să nu stai degeaba niciodată. Trebuia să fii văzut făcând ceva în orice moment.

Lucram opt ore cu o singură pauză de masă – când puteam să-mi cumpăr la jumătate de preț produsele companiei – și, în funcție de cât de darnic erau managerul zilei respective,  puteai avea mai multe sau mai puține pauze de țigară.

În una dintre primele zile, îmi aduc aminte, la o pauză de țigară – care s-a întâmplat în spatele restaurantului, într-o curte mică – am ieșit din restaurant transpirat tot. În curte, un domn la vreo 40 de ani, își bea cafeaua. M-a văzut nemulțumit și m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am spus că este o zi aglomerată, că lucrez la grill și, din cauza fluxului de clienți și a grabei mele, m-am ars de câteva ori cu uleiul de pe plită. M-a rugat să îi arăt mâinile și i-am surprins o privire dezamăgită. S-a ridicat de la masă, și-a suflecat cămașa și mi-a dezvăluit niște arsuri de toată frumusețea. Ce aveam eu erau o joacă de copil. Mai târziu aveam să aflu că este noul manager de restaurant, viitorul meu șef. Lucrase în cadrul McDonald’s încă de la venirea în România  (1995) și, acum, după 10 ani, ajunsese store manager.

Orice nou venit, în primele zile, era rotit la diferite posturi. După grill, am învățat să prepar hambugerii, apoi a urmat toasterul, apoi trebuia să fac cartofi și, printre toate aceastea, trebuia să fiu băiatul bun la toate. Debarasai mesele de pe terasă, măturai în parcare și, dacă era vreo problemă în timpul zilei, făceai curat la toalete.

Abia după câteva săptămâni, am ajuns la counter, unde puteam servi clienții. În față, politica era ca și acum. Trebuie să întâmpini clienții zâmbind, să sugerezi una dintre ofertele zilei și să nu accepți bacșiș. Dacă ți s-a întâmplat ca vânzătorul să se roage de tine să iei restul, gândește-te că așa e politica firmei. Dacă la finalul zilei, când se goleau casele, aveai bani în plus, erai apostrofat.
Dacă cineva venea și cerea un cheeseburger, tu trebuia să îl întrebi dacă nu dorește un dublu cheeseburger și, dacă tot e dublu:
“Nu doriți un meniu?”
“Să fie mare meniul?
“Ce băutură doriți la meniu?”
“Doriți și un desert?”

Îl stiți, scenariul este deja binecunoscut și urmează traininguri stabilite anterior. Acest comportament de sales person era recompensat cu bonusuri. Cu timpul, ajungeai să vezi diferențele între colegi: unii vindeau mai bine, alții vindeau mai slab.

Majoritatea erau studenți, la primul lor job, iar managerii erau tineri în jur de 26-28 de ani. Printre aceștia, erau câțiva care lucrau la Mc încă de la început, lucru care mi s-a părut atunci extrem de trist. O colegă, o chema Lili, lucra de 10 ani acolo și mi-a explicat că nu are de ales. Nu știe să facă altceva, are doi copii acasă și, în plus, e mulțumită de salariul primit. Salariu, bonuri de masă, ore suplimentare plătite, zile de concediu acordate corect, tot tacâmul. Era unii dintre acei buni colegi. Mereu binedispusă, harnică, știa să învețe și să aibă răbdare cu începătorii.

Colegii răi, în mare parte, erau managerii. Pe românește, șefii. Erau vreo 4-5 dintre aceștia într-o zi normală. Dacă întârziai 2-3 minute, erai apostrofat. În funcție de criterii numai de ei știute, ți se putea refuza o pauză sau puteai să fii pedepsit să debarasezi mese și să dai cu mopul toată ziua. La rândul lor, managerii aveau alți manageri mai mari ca ei cărora trebuiau să le răspundă. Dacă un șef venea în parcare și vedea o bordură murdară, imediat cineva – un alt manager – era certat.
Dacă se formau cozi prea mari, dacă existau prea multe mese nedebarasate, un manager era certat. Acesta, la rândul lui, urma lanțul ierarhic și certa un alt angajat.

Turele de noapte erau cele mai grele și toți se fereau de ele. Noaptea, după ora la care restaurantul se închidea și comenzile se luau doar la drive, începea curățenia generală. Fiecare utilaj era dezmembrat și curățat și fiecare centimentru de gresie era spălat. Fiecare masă, fiecare scaun, fiecare toaletă, fiecare dală din parcare.
La finalul unei ture de noapte, la 8 dimineața, erai extenuat.

M-au întrebat mulți prieteni – atunci și după aceea – dacă mâncarea de la Mc este bună și nu prea am știut niciodată ce să spun. Totul venea – cum cred că vine și acum – în stare congelată: cartofi, chifle, prăjituri, salate și sosuri. Singurul lucru proaspăt era înghețata care trebuia preparată zilnic.

În prima zi de muncă acolo, cineva care venise în probă nu a rezistat decât câteva ore. A plecat cu scandal:
“Eu am fost chelner într-un restaurant, n-am spălat niciodată toalete.”

După două luni de zile, tot cu scandal am plecat și eu. Dimineața, când tura de noapte de schimbă, managerul de zi preia restaurantul de la managereul de noapte. Se face o inspecție și, dacă managerului de zi (nici nu știu dacă există această titulatură) nu îi convine ceva, ești pus să faci încă o dată toată munca. Să cureți din nou toaletele, să mături încă o dată parcarea, să cureți încă o dată nu știu ce aparat sau instrument. În cadrul unei asemenea scenariu mi s-a umplut paharul.

Un an după aceea n-am putut să mai intru într-un restaurant McDonald’s. Mi se făcea instantaneu rău de la acel miros pe care cândva îl aveam imprimat în toate hainele.

Nu mă macină un respect deosebit față de această companie și față de produsele sale. Dacă noi, după școală, jucam un fotbal sau mergeam pe deal, adolescenții de azi aleg să se așeze la terasa unui Mc.

În toamnă, când cineva de la o agenție m-a sunat pentru o campanie pe blog pentru McDonald’s, am refuzat din start. Nu sunt eu cel mai sfânt dintre bloggeri, dar consider că ar trebui să existe o limită. Nu poți promova un brand în care nu crezi și pe care îl consideri că face mai mult rău decât bine, un brand atât de puternic poziționat înspre un public tânăr atât de ușor manipulabil.

Anul trecut, când am fost ultima dată la Mc-ul din Dristor, am putut să recunosc pe unii din foștii colegi. Nu știu ce impresie le-am lăsat, dar unii mă recunosc chiar și după opt ani. O caut din priviri pe Lili cât timp îmi aștept comanda și mă salută zâmbind.
“Ce mai faci, măi, Adriane?”
Peste doi ani se fac douăzeci de când lucrează acolo.

56 Flares Twitter 0 Facebook 56 56 Flares ×

28 thoughts on “Lucrând la McDonald’s

  1. spi-oana

    Din cate stiu eu, din niste surse foarte sigure, tu cand te-ai angajat ai semnat un contract de confidentialitate. Prin el, tu nu ai dreptul (nici macar acum) sa spui ceea ce zici aici, dar totusi avantajul tau este ca atunci n-ai fost atent iar acum spui generalitati pe care le gasesti cam la orice job de fastfood 🙂

    Reply
    1. mario

      De ce crezi ca nu are dreptul sa spuna ce i sa intamplat unde a lucrat crezi ca cei din conducerea mecdonalds respecta standardele sau au respectul fata de angajatii nu va spun eu ca am lucrat si eu 8 ani an care vii la munca cu frica datorita stresului si muncii de robot care este si acuma la ora actuala dar atunci prin acei anii 2007-2008 macar sti-iai pentru ce muncesti ,intradevar am invatat foarte lucruri bune dar de cand a plecat domnul MARIAN ALECU din companie sa cunoscut si rezultatele pleaca lumea pe rupte caci nu mai este un job atat de sigur esti amenintat ca te da afara lumea au rate la banci si sunt nevoiti sa suporte amenintarile si stresul de catre uni sefi nu neaparat de restaurante sunt uni noi veniti acum de curand de 6-7 ani si nau nici un respect pentru angajatii nici buna ziua nu dau cand intra intr-un restaurant ,pai tin minte cand intra domnul MARIAN ALECU nu se putea sa bage pe cineva in seama sa ne intrebe ,,ce mai faceti .buna ziua .etc,,lucruri care tin de bun simt in schimb acuma un domn pe nume IONESCU care se perindeaza prin companie vrea numai fete tinere de 20 de ani si le promoveaza si le avanseaza intrun an pe alti in 10 ani li se ia sporul de vechime ca asa vrea domnul IONESCU sunt oameni cu copii cu rate la banci care au tinut greul acestei companii si da cu flit la niste oameni cu vechime de 15-20 de ani si alti din noua conducere MECDONALDS care sunt cand vii din afara restaurantului totul ti se pare ca e foarte frumos dar nu stie lumea sau masmedia ce se intampla cu angajatii mecdonalds cu adevarat si cum sunt tratati .Va multumesc nu am scris aceste lucruri cu rautate ci doar adevar si respect pentru acesti aoameni care inca mai rezista de atata timp 15-20 de ani la care lucreaza in aceasta companie trebuie sa se faca ceva in privinta aceasta si cu acest domn care vrea numai fete tinere si precizez un caz ,, sa te mai machezi si tu nu mai veni asa la munca ,, am incheiat aceasta precizare pe care am fost de fata cand acest domn IONESCU ia spus unei angajate .

      Reply
  2. Gaben.ro

    Ce mi se pare mie interesant e ca in alte tari e o mizerie de nedescris la Mac… Aia nu fac ture curatenie, nu raspunde nimeni? Intradevar la noi sunt foarte curate.

    Reply
  3. Alex B

    Sa inteleg ca in toamna cand te-a contact agentia pentru campanie, nu ti-au oferit destul si nu te-ai vandut :)) ?
    P.S. Vezi ca ai greseli in articol.

    Reply
  4. Adrian Ciubotaru Post author

    spi-oana, tot ce e posibil

    Gaben, chiar nu știu explicația. Ce am observat (bănuiesc că știi și tu) este faptul că în afară Mc-urile sunt mai “muncitorești” decât la noi.

    Alex B, cine-s eu să mă interpun între tine și concluziile tale?:)

    Reply
  5. Lavi

    Sa inteleg ca e un lucru rau sa fie curat peste tot?
    Sau doar pentru ca era mult de munca te plangi?

    Sunt anumite standade pe care angajatii trebuie sa le respecte. Curatenia intotdeauna a fost punctul forte al restaurantelor Mc Donalds. Curatarea grill-ulurilor zilnic, inlocuirea uleiului dupa anumita perioada de folosire, vanzarea produselor doar calde. Curatenie in bucatarie, baie, sala, parcare.

    Chiar e trist (pentru tine) ca altii sunt fericiti si multumiti de ceea ce fac – referitor la Lili – o persoana care “e mulțumită de salariul primit. Salariu, bonuri de masă, ore suplimentare plătite, zile de concediu acordate corect, tot tacâmul.(…) Mereu binedispusă, harnică, știa să învețe și să aibă răbdare cu începătorii.”

    PS: Desigur ca salata nu era congelata. Produsele se mentin fiecare la temperatura la care trebuie: carnea la -18 oC, legumele la +5 oC. Masinile cu care se transporta au zone cu temperaturi variate.

    Reply
  6. moni

    mie mi se pare ca la Mc totul este robotic…dar asta e..cam asa e pe la toate multinationalele de la noi chiar daca nu sunt fast food-uri

    Reply
  7. Carmen T

    Si eu cand intru la Mc am senzatia aia de robotizare dusa la extrem…ca sa nu mai spun de mancarea infecta.
    Mi-a placut articolul
    @Lavi:normal ca vand produsele DOAR calde,cand se racesc pur si simplu au un gust necomestibil!

    Reply
  8. Monica

    “Nu poti promova un brand in care nu crezi si (pe care) despre care consideri ca face mai mult rau decat bine, un brand atat de puternic pozitionat, inspre un public tanar atat de usor manipulabil.”

    Am gasit, am gasit..HA! (pe principiul auditorului care sare-n sus de bucurie cand gaseste nereguli la o companie de top!) 😀

    Reply
  9. gadjodillo

    da, nimic nu e nou ca informaţii, dar întotdeauna poveştile de genul ăsta sînt întrucîtva diferite. măcar pentru faptul că sînt scrise diferit, de oameni care au trăit diferit fiecare minuţel din munca aia. din comentariile de mai sus aproape că poţi şti cine a lucrat la McD, cine încă mai lucrează şi cine e food-conscious:)

    Reply
  10. Anonym

    Eu lucrez de 7 luni in McDonalds terminal 2 aeroport, Frankfurt, Germania al doilea sau cel mai mare restaurant din Europa. Nu pot minți intr-adevăr in schimburile de noapte se bagă Șmotru dar eu lucrez mai mult schimbul de mijloc dar prea putin in Bucătărie ptr ca stiu restul sa le facă extrem de bine: lobby, cartofi, fripteuze, runner, prezenta, casa, băuturi, table service si McCafé, câștig 1200 euro MAX fara bonuri de masa cu 15% mai mult pe schimbul de noapte. Am colegi vechi care câștiga si pana la 2000 euro in mana pe luna dar sa știți ca multi din romanii care vin sa lucreze in McDonalds si nu numai romani le e lene sa si muncească dar li se pare ca munca e grea, salariul e mic si sa curețe lobby adica: sa debaraseze mesele, sa spele pe jos si sa dea cu matura li se pare înjositor dar si cand de-abia te miști si esti dat afara ptr ca nu te miști cum trebuie si nu te integrezi in echipa imi pare rău sa spun dar meriți lucrul acesta

    Reply
  11. Adina

    Buna am si eu o intrebare lucrezi la mec in UK si sunt in concediu nu am primit bani de concediu. Ce trebuie sa fac.cu sefu am vb in luna decembrie dar nu am primit bani la ultimul salar.

    Reply
  12. Andrei

    Lili deja are 21 de ani….Si Mcdonalds Romania a ajuns franciza la niste Maltezi…
    Am trecut si eu prin aceasta lectie de viata,am rezistat trei ani,cit am fost student.Totusi e o lectie buna si prin 99 cand m-am angajat era ceva.

    Reply

Leave a Reply to Alex B Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *