Răsfoiesc de câteva ori pe săptămână – acest site plin cu știri, analize și editoriale (unele primite de la “cititori”). Este o privire aruncată asupra îngrijorărilor Rusiei și, mai mult, un studiu de caz pentru orice curs de manipulare.

Exemplu de mai jos necesită câteva precizări din istoria secolului XX.

Când ofensiva strategică a fost pierdută de armata germană (după bătălia de la Kursk), rușii știau că – mai devreme sau mai târziu – vor câștiga războiul și deja au început să schițeze situația postbelică. Cum de-a lungul istoriei lor, au avut parte de două mari invazii dinspre Vest (Napoleon și Hitler), acum, la finalul celui de-al doilea război mondial, doreau să preîntâmpine cu orice preț ca aceste invazii să se mai întâmple în viitor.

Insecuritatea lor funciară și calculul geopolitic a indicat rușilor un singur lucru: o sferă de influență la granița europeană care va cuprinde statele din Europa Centrală și de Est. Ca această sferă de influență să fie și mai solidă, ar prinde bine că statele din jur să aibă același sistem politic ca Uniunea Sovietică.

România a căzut în aceeași strategie, dar a avut și ceva în plus: problema Basarabiei.
Acestei probleme, dincolo de rezolvarea militară, sovieticii i-au găsit în plus o pârghie diplomatică: problema Transilvaniei. Mai precis, problema Ardealului din relațiile maghiaro-române.

După 23 august 1944, când armata română a început ofensiva de a elibera Ardealul de armatele germane și maghiare, rușii nu au permis administrației române de a reveni în teritoriile recuperate spunând că această chestiune va fi reglementată la tratatul de pace de după război. Dacă românilor li se părea firesc să revină cu administrația în provincia reîntregită, rușii au jucat diferit această carte.

Problema Ardealului a fost pusă în legătură cu problema Basarabiei. Pe scurt, dacă românii doreau să își recupereze Ardealul, trebuiau să accepte noile granițe pe Prut.
Administrația română a revenit totuși în Ardealul de Nord (luat de Ungaria în urma Dictatului de la Viena), dar abia după instaurarea guvernului Petru Groza (martie 1945). Rușii au recunoscut revenirea Ardealului reîntregit la România, însă nu au uitat niciodată acest călcăi a lui Ahile al politicii românești de după război.

Au trecut anii, Uniunea Sovietică a căzut (cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX, după cum a spus Putin), situația globală s-a schimbat, iar Rusia de acum insistă pe acest subiect chiar în cadrul unui știri de actualitate: România ar putea participa militar la o intervenție în Siria, chiar și în lipsa unui mandat ONU.

Articolul este aici și, fără un recurs la istorie, te-ai întreba ce are de-a face una cu alta (divergențele cu Ungaria – dacă sunt atât de mari – cu o eventuală intervenție în Siria), dar rușii, după atâția ani și într-un context internațional diferit, știu una și bună (da, e o amenințare): românii să aibă grijă cu Ardealul căci nu se știe niciodată.