Jurnal de Azore (3)

0 Flares 0 Flares ×

Programul primei dimineți în Ponta Delgada a fost o ieșire în larg să vedem balene. Whale Watching scria peste tot la sediul Futurismo din port. Ne-am echipat în niște costume impermeabile, am asistat la un training scurt, ne-am urcat într-o barcă pneumatică și am pornit în larg la “vânătoare”.

Procedura nu e tocmai simplă, nu se merge la nimereală. Pe dealurile din jur, în niște mici cazemate, cu binoclul la ochi, stau observatori care se uită toată ziua după balene. Când văd una, anunță prin stație către bărcile cu turiști plecate în larg. Ni s-a spus totuși că nu e sigur că vom putea vedea balene (aprilie și mai sunt lunile cele mai “aglomerate”), dar sigur vom întâlni delfini.

La jumătate de oră după ce-am ieșit din port (pe lângă un porthelicopter francez din forțele NATO), la câțiva kilometri în larg, după ce stația căpitanului a cârâit ceva în portugheză, după o scurtă cursă în viteză peste valuri, am găsit delfinii. Mulți, jucăuși și curioși. În jurul bărcii, pe sub barcă, în față, în spate, peste tot. Ne-am sucit în toate direcție, iar aparatele foto au început să țăcăne.
Am mai mers puțin cu barca și am văzut alți delfini. Apoi, alți delfini. În total, trei specii endemice, explicate și arătate într-un mic catalog de către biologul marin care ne-a însoțit.

După o oră de văzut delfini, stația a vorbit din nou. Căpitanul ne-a tradus cu  sinceritate: colegii de pe deal n-au văzut balene, dar vom merge într-un loc știu de el unde sunt șanse să vedem una. Am pornit din nou cu viteză, înspre larg. În spatele nostru, insula părea că se scufundă treptat dincolo de linia orizontului.
Sună un telefon. Răspunde Cezar:
“Nu pot vorbim acum, sunt în mijlocul Atlanticului”

Au trecut probabil două ore de când am plecat în acest tur şi deja am căpătat impresia că balenele sunt o nişte animale mitologice. Nu există, nu au cum să existe, nu vom vedea nicio balenă.
După o altă oră zdruncinată printre valuri, stația s-a trezit din nou. Cineva a văzut o balenă, ne-a spus căpitanul. Vom încerca să o prindem. A virat barca, a accelerat și am pornit într-o altă cursă nebunească.
Am ajuns la locul cu pricina unde era o altă barcă cu turiști. Am oprit motorul, s-a făcut liniște și am început să așteptăm. Cinci minute, zece minute, stația a mai spus ceva, apoi nimic. Cealaltă barcă a plecat. Am rămas doar noi.

15-20 minute. Într-un final, biologul marin ne spune:
“După cum vedeţi, această balenă este destul de timidă, nu vrea să iasă la suprafață”
Da, chiar am văzut.

Mi-am imaginat o regie răuvoitoare în care turiştii sunt purtaţi în aceste tururi pe baza unei iluzii. Te plimbi cu barca, staţia cârâie, căpitanul traduce, băgăm viteză, ne oprim într-un loc unde nu se întâmplă nimic. Se aude un alt anunţ prin staţie, băgăm viteză, iar ne oprim şi nu vedem nimic. Ne pare rău, după cum vedeţi, această balenă este destul de timidă.
“On our way back, we can watch some other dolphins” ne consolează căpitanul.

Nu ştiu dacă aş repeta experienţa: un tur de 3-4 ore în căutarea unei probabilităţi.
Mai în glumă, mai în serios, în seara aceleiaşi zile am intrat pe blogul celor pe blogul celor de la Futurismo să văd dacă balenele chiar există. Se pare că da. Am prins noi o zi mai puțin norocoasă.

Galerie foto: Azore

Jurnalul de Azore cuprinde experienţe dintr-un info trip organizat de TAP Portugal și Biroul de Turism Azore.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

3 thoughts on “Jurnal de Azore (3)

  1. did

    le-am vazut eu, anul trecut, tot acolo cu futurisimo 🙂 intr-adevar ca era chiar inceput de mai. in schimb, nici urma de delfin, si cand mi-am dorit sa inot cu ei… eu mi-am stricat toata vacanta din cauza balenelor, sunam zilnic la sapte sa vad daca fac in dimineata respectiva excursii, dar era furtuna. pana in ultima zi cand m-a ajutat dumnezeu :-)) a fost o experienta impresionanta. aproape la fel de intensa ca aia de cu cateva zile inainte, cand am fost la un pas de inec in ocean 😀 voiam sa depun marturie ca pe langa ponta delgada chiar trec balene adevarate 😀

    Reply
      1. did

        da, da, precis :-)) nu zici ca dupa ce-am venit acasa si ma uitam pe fb la futurisimo, ieseau balenele de parca le platea cineva si mai si stateau la poze, oamenii inotau in ape calme cu delfinii, si mai ales era CALD. data viitoare merg in canada sa le vad, acolo cica ies si pentru pleava :-)) cu tot cu cozi. una peste alta, sper ca ti-a placut, mie mi s-a parut o insula inca necalcata complet de oameni si te-am invidiat ca ai fost si in terceira 🙂

        Reply

Leave a Reply to Adrian Ciubotaru Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *