Pentru generaţiile care vin va trebui scrisă o carte despre istoria socio-economică ascunsă în spatele unor expresii şi proverbe româneşti. Majoritatea acestora vin dintr-o lume pe care treptat din ce în ce mai puţin oameni o cunosc. O lume arhaică, rurală, cu meserii, poveşti şi ritmuri specifice.
Câţi dintre noi au văzut o sapă de lemn sau au trăit sentimentul că s-au culcat odată cu găinile?
Puţini ne-am izbit de situaţia concretă în care am pus paie pe foc sau am îngrăşat un porc în Ajun şi aş vrea să-l cunosc pe cel a cărui căruţă a fost răsturnată de o buturugă mică sau a văzut un lucru ducându-se de râpă. La fel, nu ştim cum se uită un viţel la o poartă nouă, rareori am văzut o pasăre umflându-se-n pene şi n-am văzut pe nimeni umblând cu cioara vopsită.
Multe dintre aceste expresii conţin învăţături din experienţe concrete pe care noi nu mai avem să le întâlnim. Nu ştiu dacă vom trăi să batem un fier cât de cald, să vedem cum ceva se duce de râpă sau cineva care strică orzul pe gâşte.
S-au dus vremurile când cineva garanta cinstea cuiva băgând mâna-n foc sau când cineva venea cu o soluţie din pământ, din piatră seacă. Calul nu mai moare de drum lung, caravenele nu mai trec, deşi câinii latră şi nu ştiu pe cineva să fi văzut capre pline de râie care merg cu coada sus.
Poliţia Română nu cunoaşte cazuri de invidivi care ieri au furat un ou, iar azi un bou şi, bănuiesc, echivalentul cuiva care aleargă după doi iepuri ar fi cineva care lansează două proiecte sau produse în acelaşi timp şi nu-i merge cu niciunul.
Unele expresii sunt mai recente şi cuprind, de exemplu, probleme modernizării agriculturii (doi cu sapa, cinci cu mapa), apariţia tramvaielor în oraşele mari (după tramvai și după femei să nu fugi niciodată) sau obiceiuri urbane actuale (mai bine burtos de la bere decât cocoșat de la muncă). Unele se referă la probleme economice depăşite (nimeni nu mai fură căciula altuia), în timp ce altele vorbesc despre ocupaţii care există şi acum (hoțul neprins e negustor cinstit).
Sunt doar câteva expresii şi proverbe care, deşi vin dintr-o altă lume (experienţe ale unor oameni din anumite medii, cu anumite ocupaţii), se aplică şi la cea în care trăim. Deşi peisajul s-a schimbat, firea a rămas aceeaşi.
Consider ca expresiile astea, desi invechite, sunt “deliciul” limbii noastre. In locul limbajului de “messenger”, le prefer pe acestea. Fiindca mi-a placut tare mult cum ai expus “problema”, mi-am permis sa distribui articolul pe pagina de FB a blogului meu (facebook.com/hailabord).
Anda, îți mulțumesc:)
Foarte fain ai pus problema. Chiar as vrea sa-l vad pe ala care a facut pe mortu in papusoi si sa-i spun vreo doua 🙂