Parcă numai mie mi se întâmplă să dau peste tipe de genul asta!
Unde-i găsesc pe toţi, frate?
Replicile de mai sunt sunt antologice. Le-am auzit spuse de prieteni şi prietene care se plâng de modul cum oamenii aterizează mai puţin fericit în viaţa lor.
Mai precis, se plâng că atrag în viaţa lor doar anumite tipuri de persoane.
Mai precis, se plâng că nu-şi dau seama cum transmit semnalele prin care atrag anumiţi oameni în viaţa lor.
Mai precis, chiar dacă uneori îşi dau seama, se plâng că nu pot stăpâni tot ce pot transmite către ceilalţi.
Desigur, nemulţumirile cu privire la oamenii din viaţa ta sunt direct proporţionale cu nemulţumirile legate de propria persoană. Dincolo de acestea, ideea rămâne: nu putem stăpâni tot ce transmitem către ceilalţi.
De cele mai multe ori, indiferent ce cuvinte alegem să rostim, spunem acelaşi lucru despre noi. Există o frecvenţă unde nu putem truca ceea ce suntem.
Este ceva dincolo de cuvintele şi faptele noastre care spune mai multe decât alegem noi să spunem. Suntem mai mult decât alegem noi să fim.
Faptele pe care le facem sunt doar partea vizibilă a scenei pe care se derulează viaţa noastră. Există o lume în noi înşine care ne precede, care scapă controlului şi care de multe ori simţim cum ne ghidează. Nu foarte rar, am impresia că ceea ce fac este desfăşurarea unor pulsiuni care, deşi sunt ale mele, nu pornesc din voinţa şi conştiinţa proprie.
Oamenii pe care îi atrag în viaţa mea răspund unor nevoi de care eu nu sunt conştient de cele mai multe ori. Oamenii care roiesc în jurul meu văd în mine lucruri pe care eu nu reuşesc întotdeauna să le văd. Oamenii din jur sunt nişte bune oglinzi pentru chipul şi sufletul tău, dacă sunt priviţi şi ascultaţi cu atentie.
Nu-mi cunosc toate laturile personalităţii, iar dintre acelea pe care le cunosc, stăpânesc doar o infimă parte.
Am doar câteva ajutoare prin care pot aduce lumină în ceea ce sunt eu dincolo de cât îmi dau seama că sunt.
Un ajutor este scrisul. Atunci când scriu, ajung să spun mai multe lucruri decât credeam iniţial că sunt capabil să spun. Atunci când scriu, îmi lărgesc orizontul şi simt cum intră în spectrul meu şi întrebările mele şi nedumeririle tale. Scrisul este un telescop al cunoaşterii de sine. Este o trambulină interioară către orizonturi până atunci necunoscute.
Al doilea ajutor este primit de la oamenii din jur, oglinda cea de toate zilele. Avem un soi de miopie cu privire la propria persoană, miopie pe care cei din jurul nostru reuşesc de cele mai multe ori să ne-o corecteze. Desigur, nici prietenii tăi, nici tu însuţi nu vedeţi tot tabloul, însă treptat, anumite unghiuri, anumite nuanţe pot fi revelate.
Luând un simplu exemplu, minciuna – care este o încercare de control – are picioare scurte pentru că, slavă Domnului, eul nostru este doar vârful unui iceberg mental. Astfel, nu putem controla tot ce transmitem despre noi înşine, iar acesta este încă un lucru pentru care trebuie să fim recunoscători.
[New Post] Există o frecvenţă unde nu putem truca ceea ce suntem http://www.adrianciubotaru.ro/exista-o-f…
RT @adrianciubotaru: [New Post] Există o frecvenţă unde nu putem truca ceea ce suntem http://www.adrianciubotaru.ro/exista-o-f…
Oamenii din jur sunt nişte bune oglinzi pentru chipul şi sufletul nostru, dacă sunt priviţi şi ascultaţi cu atentie: http://www.adrianciubotaru.ro/exista-o-f…
@adrianciubotaru La fraza aia m-am oprit si eu. S-o rumeg.
RT @adrianciubotaru: Oamenii din jur sunt nişte bune oglinzi pentru chipul şi sufletul nostru, dacă sunt priviţi şi ascultaţi cu atentie …
@adrianciubotaru nu intotdeauna. depinde daca vibreaza in aceleasi registre cu ale tale. altfel sunt doar diferiti… 🙂
@alinacst indiferent de diferente si asemanari, oamenii din jur iti spun lucruri despre tine
RT @adrianciubotaru: Oamenii din jur sunt nişte bune oglinzi pentru chipul şi sufletul nostru, dacă sunt priviţi şi ascultaţi cu atentie …
RT @adrianciubotaru: Oamenii din jur sunt nişte bune oglinzi pentru chipul şi sufletul nostru, dacă sunt priviţi şi ascultaţi cu atentie …
In “Total Forgiveness” de R. T. Kendall vei intelege ce sunt acele semnale si pentru ce ele apar :]
De-acord pana si cu miopia referitoare la propria persoana, dar cred ca oamenii din jur, in cel mai bun caz, te pot ajuta sa iei cunostinta de “cum esti tu”. Corectia, daca nu este impusa, tine mai mult de disponibilitatea personala si de detasarea fata de propriul ego…
@daca …eu cred ca aici sta superficialul! sunt putini ce mai au “intelepciunea si rabadarea” sa asculte si privi cu atentie. E o graba in a gandi la ceea ce crezi tu despre X …si o alta mare capcana…cand te privesti in oglinda si crezi ca celalalt te asculta si te priveste. Ceea ce crezi ca e un raspuns poate fi oglinda intrebarilor tale -de fapt raspunsurile tale la propriile-ti intrebari!
imi place orientarea pe care au luat-o discursurile tale in ultima vreme, se vede ca scrisul da roade, este “meditatia ta”
In mare sunt de acord cu tine, in sensul ca avem o predispozitie pentru a emite pe o anumita frecventa. Dar, cred ca putem influenta frecventa respectiva prin propria noastra constiinta.
Daca inveti sa iti canalizezi energia astfel incat sa VREI sa intalnesti doar persoane minunate in viata ta, persoanele de langa tine se transforma. Ele raman bineinteles aceleasi, dar perceptia ta asupra lor e alta.
Si da, nemultumirile legate de ceilalti pornesc din noi insine. Intotdeauna.
Pingback: Vrei jobul? Mda.. | Career Advisor
Referitor la oamenii pe care ii atragi in viata ta, iata ce spune Antonie de Suroj:
“Când mă aflu faţă în faţă cu un om pe care îl văd cu ochii iubirii, nu cu ochii nepăsării sau cu ai urii, ci anume cu ai iubirii, atunci mă împărtăşesc de omul acela, între noi începe ceva comun, o viaţă comună.
Receptarea omului are loc la o profunzime care se află dincolo de cuvinte, dincolo de emoţii. Un credincios ar zice: „Când îl văd pe om în această lu-mină, în lumina iubirii curate, văd în el chipul lui Dumnezeu, o icoană”.
Intotdeauna am crezut ca personalitatea noastra este reflectata si reprezentata cel mai bine in ochii celorlalti.Noi nu ne putem privi destul de obiectiv pentru a ne cunoaste indeajuns de bine.Cred ca ti s a intamplat si tie ca altii sa vada la tine anumite aspecte ale personalitatii tale de care nici nu credeai ca exista.Si pana la urma poti pacali cu vorbele,dar nu si cu faptele.Si pana la urma nici macar cu vorbele nu putem pacali,pentru ca exista limbajul nonverbal care este foarte greu de controlat si intotdeauna ne dezvaluie adevarata personalitate prin deducerea comportamentului.
…totul in aceasta lume depinde de rezonanta :)…este exact ceea ce ai descris in articolul tau :)…intr-un mod frumos :)…felicitari!