În general, încerc să nu judec oamenii.
Pot sa analizez contextul în care ei se manifestă, le pot analiza discursul, poziţia într-o anumită problemă, însă pe ei înșiși nu-i judec.
Nu mă gândesc dacă sunt sinceri şi dacă ar trebui să fie şi mai sinceri.
Nu mă gândesc dacă sunt curajosi sau dacă ar trebui sa fie şi mai curajoşi.
Nu-i judec pentru că nu mă ajută să-i judec. Nu extrag mare lucru din această judecată. Nu dobândesc decât adevăruri locale care nu mă eliberează.
Nu-i judec pentru că mă imaginez în locul lor imaginându-mă judecat eu însumi.
A te putea imagina în locul altcuiva este una din sursele iubirii.
Doar oamenii cu imaginaţie pot iubi.
Nu-i judec pe oameni pentru că ştiu ca toţi am făcut toate lucrurile posibile din lume. Toate mizeriile, toate răutăţile, toate orgoliile şi toate crimele.
De vreme ce şi eu am făcut toate lucrurile acestea şi nu-mi place să fiu judecat pentru mizeriile pe care le fac, nu judec oamenii după mizeriile pe care le fac. Am învăţat să am înţelegere şi să-mi permit modestia de a-mi vedea de ale mele, bune şi rele.
Nu judec pentru că oamenii se pot schimba şi se pot transforma.
Nu judec pentru că sunt singur pe pista mea. Nu e nimeni în faţă, nu este nimeni în spate. Nu concurez cu nimeni, iar nimeni nu concurează cu mine.
Homo homini lupus este propaganda culturală a celor laşi.
Pot estima avansul meu pe drumul vieţii doar în funcţie de visele şi idealurile mele. Mă pot amăgi că în anumite fragmente de timp şi în anumite contexte sunt mai avansat decât ceilalţi. Pot evita oamenii care mi se par mai avansaţi decât mine, în anumite fragmente de timp şi în anumite contexte.
Singurătatea mea este totuna cu libertatea mea interioară. Libertate care creează spaţiul afectiv în care şi eu mă pot mişca, şi Ceilalţi se pot mişca.
Nu judec pentru că risipesc prea multă energie şi prea mult timp.
Mi se pare o atitudine practică, la fel cum dragostea mi se pare cea mai practică şi eficientă poziţionare faţă de univers.
Judecaţi în mod absolut, toţi pierdem, iar nu asta este ideea.
judecand practic (non-filosofic)eseul e inca un exercitiu de intarire a increderii si stimei de sine?
De ce zici ca nu te ajuta pe tine sa ii judeci?Sau cam la ce ajutor te-ai gandit cand ai spus asta?Te ajuta chiar si numai prin simplul fapt ca o pozitionare fie si ea relativa fata de o perspectiva sau alta de viata duce la o intelegere optima macar a unor situatii trecute daca nu chiar la o reala standardizare a opticii fata de viata…Daca nu judeci in sensul cel mai bland al cuvantului un om,de ce conteaza ca el poate sa se schimbe sau sa evolueze?La ce bun,chiar si numai pentru el insusi?Omul este o fiinta prin raportare la altele de acelasi gen,nu intr-un vid atemporal unde diferenta intre a pierde si a castiga este egala cu cea dintre relativism si specificitate…
hai sa fim seriosi (sau mai bine zis, realisti): fiecare dintre noi ii judeca pe ceilalti…mai mult sau mai putin, chiar daca constientizeaza (sau nu) asta si si-ar dori, poate, sa nu mai judece (atat de aspru). poate doar atunci cand vom ajunge la starea de nirvana sa nu mai judecam asa cum o facem acum…
si inca n-am inteles care e legatura dintre dragoste si practica ? 🙂
daca nu (mai) judeci oamenii asta nu inseamna neaparat ca ii iubesti…
o fi si reciproca valabila ? nu stiu…
Ce am citit mi`a starnit un zambet usor relaxat si dorit de ceva timp. Nu stiu daca exista persoana sa nu judece. Credeam ca ii judecam pe cei de care ne pasa, adica pe cei pe care ii iubim. Dar e frumos sa crezi ca trebuie sa te gandesti mai mult la tine si la rolul tau, decat sa stai sa analizezi miscarile celorlalti. Astfel ajungi la acea libertate de care vorbeai, libertatea interioara. Si ea reuseste apoi sa transforme totul in echilibru. Cred ca iubind…
sublim 😉
Judecand pe altii ajungi sa nu te mai simti singur.
Asta din perspectiva faptului ca tot ceea ce vedem si interpretam e filtram de constrangerile sociale si culturale insumate in personalitatea noastra.
Tu nu faci bine pentru ca eu am creat cultul binelui in sinea mea altfel decat tine.
Tu faci bine pentru ca asa as face si eu.
Mai devreme sau mai tarziu gasesti cel putin un om ca tine, care ar face ca tine, care ar judeca la fel ca tine.
Si atunci e foarte probabil sa si descoperi dragostea.
Oare dacă te comentez înseamnă că (întrun anumit sens) te judec? 😕
🙂 frumos frumos zis.
eu cred asa – e naspa sa judeci, dar e tare bine sa ti folosesti inteligenta imaginativa pentru a recrea, crea, un tu mai tu printre ceilalti.
am senzatia ca totul se rezuma la momentul in care e potrivit sa ti manifesti criticile (eu vad in critici o chestie constructiva, e ca si cum ai vedea ceva frumos de dupa ceva static, de dupa un dat, si mi se pare corect sa actionezi in directia in care frumoasele lucruri trebuie sa se vada), constructiv si da, cu dragoste, liniste si grija.
pentru ca sa actionezi reactionezi/ faci totul cu dragoste e, atat de evident, practic si firesc (poate chiar arhetipal, daca tot mentionezi cuvantul asta), incat e evident o chestie pe care, de obicei, o uiti la fel de practic, firesc, arhetipal, etc.
ha ha ha
singuratate…inchisoare(colivie) rezulta ca DRAGOSTEA este lumina salvatoare! dragostea este solutia! daca nu o traim, macar sa o mimam, caci fara ea suntem pustii!
cred ca pot mima un orgasm…dar nu dragostea :))
Sa mimezi dragostea?Nu cred ca citesc asa ceva…
pai tie iti convine sa stopam judecatile..de valoare(cel putin)..din moment ce invitat la ciutacu in emisiune ai dat de inteles ca ai putea sa-l ierti ca e cel mai bun.
Exact despre asta ar fi vorba.
Daca ai fost sincer, toata stima 🙂
“vedeta existentialista fortind o dinamizare a profunzimii devine nepotrivit de comunicativa”
Anamnesys , daca altii o pot face, tu de ce sa nu poti ?
Nimic in lumea asta nu e “pur” sau “real” .
Cat de real e un lucru depinde de cat de mult alegem sa credem in el.
@Relu:
daca altii pot mima dragostea asta nu inseamna ca toti pot face asta, sau ca toti vor sa faca asta 🙂
poate ca la prima vedere afirmatiile tale incearca sa transmita ideea ca dragostea nu e (sau nu poate fi) “reala”…dar am sa folosesc tocmai argumentul tau, si anume “cat de mult alegem sa CREDEM” pentru a afirma ca eu mai cred (inca) in dragoste 🙂
daca tu sau altii nu mai credeti, asta e, asa cum spui si tu, alegerea voastra
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru tuturor, nu ? 🙂
am impresia ca pe undeva s-a pierdut ideea acestui blog..o fi vorba de iubirea pasionala(fizica, carnala)dintre un el si o ea sau de iubirea fata de semeni tai, la iubire in general?? eu tind sa cred ca Adrian se referea aici la iubirea de semeni, la iubirea de tine insuti, la un alt fel de iubire. Si subscriu la ideea lui…si eu ma abtin cat pot de mult sa judec pe alti si cred cu tarie ca uneori judecam oamenii mai usor prin cuvinte(barfa) decat atunci cand suntem singuri pentru ca atunci cand ramanem singuri suntem poate mai sinceri cu noi si stim ca poate pe undeva am gresit mai mult decat acea persoana.
Poate ca in loc sa ne pierdem timpul judecand pe altii ar trebui sa …iubim?! eu zic DA, dupa celebrul indemn: “Iubeste si fa ce vrei!”
…si pentru ca toata lumea sa fie impacata, hai si si judecam pe alti din cand in cand – nu pentru ca noi am fi mai buni ci pentru ca asa demonul din noi s-ar simti mai putin singur…
Poti spune ca dragostea este opusul polar al judecatii. Cum spunea cineva, este triumful imaginatiei asupra realitatii.
@Anamnesys,exact ce ziceam.
Suntem stapanii propriilor noastre credinte.
@Relu:
nu stiu cat de stapani ai propriilor noastre credinte suntem, pana la urma…pentru ca am crescut intr-o societate si ne-am dezvoltat caracterul intr-un anumit context social (familie, scoala etc) si acest context si-a lasat amprenta asupa a ceea ce gandim si a comportamentului nostru, chiar daca nu constientizam asta…
Free will is but an illusion.
Dar ca si postul cu colivia, sa stii ca pentru unii o camera poate insemna o infinitate.
Depinde cat te antrenezi sa vezi din lume si cat decizi sa imbratisezi.
Nu spun ca nu suntem produsul societatii in care traim, si ca dragostea nu ne schimba, probabil in bine.
Insa in cele din urma, toti mergem in lupta cu sau fara armura, ceea ce dicteaza implicit si numarul de cicatrici ramase daca supravietuim.
Lectura de duminica: Dragostea este cea mai practică poziţionare: http://www.adrianciubotaru.ro/dragostea-…
RT @adrianciubotaru: lectura de duminica: Dragostea este cea mai practică poziţionare: http://www.adrianciubotaru.ro/dragostea-…