Despre vocatia sociala a penisului

0 Flares 0 Flares ×

011.JPG 

   Aveam o perioada cand citeam zilnic carti din colectia Cărţi-Cheie de la Editura Curtea Veche. Erau seri de pomina cand la prietena de atunci (studenta la ASE ce avea multe carti de aceasta frecventa) adormeam cu Napoleon Hill si Robert T. Kiyosaki. Cine n-a auzit, cui nu i s-a recomandat Tată bogat, tată sărac?

  Ideea era ca intr-una din aceste carti am citit ideea ca omul incepe sa se contureze ca personalitate, incepe sa se implineasca la varsta de 40 de ani. De ce? Pentru simplu motiv ca pana la aceasta varsta energia lui sexuala este risipita/irosita dupa criterii fluctuante, in cele mai bune cazuri. La 40 de ani, individul incepe sa-si foloseasca forta sexuala ca aripa sociala, ca trambulina culturala si spirituala. Cu alte cuvinte, daca pana la aceasta varsta, futi ce apuci si cum apuci ca un bezmetic, de pe la 40 de ani pula ta incepe sa bata la portile absolutului si-ale implinirii personale. Cu celelalte cuvinte, daca libido-ului tau ii atasezi inspiratie, succesul propriu este doar o chestiune de timp. 

  La varste mai tinere, sentimentul de esec este rezultanta unui slab PR de erectie. Ratarea este doar un esec de self-branding (intelegand prin branding – procesul prin care un produs este facut sa valoreze mai mult decat utilitatea sa practica). Astfel ajungem tot la supra-licitare (Noica a scos din el insusi mai mult decat valora ca simplu mosulet). Sper ca voi putea in curand sa explic legaturile pe care eu le vad intre branding si mitologie (iar de aici jonglarea cu istoria religiilor si stiintele cognitive este o placere cu multe revelatii).

  Ce este interesant si nu prea se discuta este legatura intre forta sexuala si reteaua sociala in care aceasta forta se desfasoara. Suntem inconjurati de oameni pe care organele noastre sexuale le merita. Orizontul meu cultural este reglat de tupeul cu care coaiele mele abordeaza cracii intalniti, situatiile intalnite, riscurile asumate.

Tema pentru acasa: Ce intelegeti prin sintagma marketing erotic? 

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

6 thoughts on “Despre vocatia sociala a penisului

  1. o muiere

    Prietene, am auzit de tine ieri la emisiunea lui Liviu Mihaiu de la radio Guerilla. Am vrut sa vad daca esti intr-adevar special, cum ai fost recomandat. Imi pastrez impresiile pentru mine. Dar in legatura cu cei spui in acest articol, nu pot sa nu remarc optica ta misogina. Pai crezi ca femeile nu vor sa faca lucruri extraordinare? In cazul lor, maximul sexualitatii e la 40 ani. Ce spui de asta, vine in contradictie cu ipoteza ta sau nu? Adica femeile pana la 40 ani trebuie sa lucreze ca apucatele, pentru ca nebunia sexuala sa le prinda realizate, ca o perioada nu mai sunt bune de nimic. Cred ca la orice varsta femeile isi pot converti energia sexuala in cea creativa, bineinteles, daca doresc.

    Reply
  2. Adrian Ciubotaru Post author

    Prieteno, iti multumesc pentru comentariu. Exista destule articole ce frizeaza un misoginism inchipuit, insa aici nu e cazul.
    Normal ca si femeile doresc sa faca lucruri extraordinare, insa in acest text e vorba doar de cateva impresii pe marginea unei teorii gasite in cartile de dezvoltare personale care abunda pe piata.
    In rest, te rog, multumindu-ti inca o data pentru “urecheala”, sa te linistesti:)

    Reply
  3. florin

    Corecte observatiille, dar inaintea acestor indivizi, cu ale lor carti pe intelesul tuturor, a fost unul Freud care a explicat prea bine ce si cum e cu libidoul. E insa mai greu de citit Freud, decat Napoleon Hill, recunosc (nu e cazul tau, sunt sigur, dar o spun, asa, in general)! Freud o spune insa foarte clar ca impulsul sexual convertit, in sens pozitiv, poate conduce la devotiuni sociale sau acte de creatie. Nimic nou, deci..

    Reply
  4. Adrian Ciubotaru Post author

    Florin, Freud a explicat bine (adica si-a facut un discurs usor coerent), insa multe din asumptiile sale au fost gresite. Personal, nu cred ca energia psihica se reduce la energie sexuala care convertita poate oferi mari opere, devieri etc.
    Discutia e lunga totusi…

    Reply
  5. florin

    Asa este… lunga discutie si fascinanta! Si eu cred ca multe dintre ideile si conceptiile sale sunt gresite… Stadiile primare de evolutie sexuala, de pilda, pot sa mi se para si mie usor hazardate, azi, in conditiile in care descoperirile in domeniul geneticii ne vor schimba multe dintre “caramizile” instalate in minte de scoli si profesori idioti sau, pur si simplu, bieti oameni ai vremii lor.
    Dar cred in teoria energiilor sexuale convertite, pentru ca energia sexuala este una foarte puternica in masura in care ea nu este eliberata pe calea naturala, fireasca.
    Poate ca nu esti de acord, dar observa, de pilda, ca marii creatori (fie ei remarcati in literatura, arta sau alte in alte domenii) sunt indivizi a caror viata sexuala este marcata de… inactivitate sau de abstinenta, dupa cum mari capodopere sunt consecinta directa a unei frustrari, exprimarea unei stari psihice cu neputinta de atins in viata reala…, declaratia patetica de dragoste fata de un/o iubit/iubita imposibil/a…
    Ce energii creatoare trebuie sa-l fi cutreierat pe Leonardo da Vinci, scapat ca prin minune de un proces de homosexualitate, care ar fi adus pe rug pe cea mai stralucita minte a Renasterii, vedem in capodoperele lui. Dupa cum cred ca multe dintre creatiile lui Michelangelo nu sunt, de fapt, decat transpunerea in marmura sau pictura a unor iubiri rarerori sau deloc impartasite. Dar oare Thomas Mann isi va fi scris capodoperele vietii lui avand o viata sexuala firesca in familie (stim, din jurnalul lui, ca era homosexual!)? Dar “Sonetele” lui Shakespeare? Dar opera lui Wittgenstein? Dar viata matematicianului american John Forbes Nash?
    Nu pretind, prin exemplele de mai sus, ca, deci, toti marii creatori au fost homosexuali… Insa pot crede ca, in cazul lor, creatia este consecinta directa a unei sublimari a energiilor sexuale neepuizate in contacte sexuale conforme cu chemarile trupului.

    Reply
  6. geni

    e perfect adevarat;dar pt. a accepta ideea trebuie sa ai 40 de ani si pana la varsta respectiva, sa traiesti experimental viata fara sa renunti la promisiune(tinerete). S-o pastrezi, pana atunci in folosul tau, iar mai apoi s-o convertesti in folosul celorlalti; pt.ca, tocmai aceasta convertire sa-ti dea forta sa-ti continui drumul.
    e un ciclu frumos spiritual, realizat mai mult sau mai putin, in functie de sensibilitatea noastra.

    Reply

Leave a Reply to Adrian Ciubotaru Cancel reply

Your email address will not be published.