Declaraţie de orgoliu

0 Flares 0 Flares ×

Sunt unul din cei mai inteligenti şi mai naivi oameni pe care i-am cunoscut. Sunt atât de sigur de steaua mea încât dacă s-ar scula Eliade din mormânt şi mi-ar spune “Esti zero”, tot nu l-aş crede. M-am născut şi am crescut în spiritul unei optimism amăgitor ce mi-a perpetuat mereu iluziile de a merge înainte. Cad mereu in picioare pentru ca m-am antrenat in echilibristica, pentru ca nimeni n-a contat atat de mult incat sa-mi cer scuze pentru ca sunt eu insumi. De ce n-a contat? Pentru ca nu voi lua pe nimeni cu mine in mormant.
Sunt atât de sigur de valoarea proprie încât chiar de-aş fi deportat mâine in Katmandu, ştiu sigur c-aş supravietui, sunt convins c-aş putea s-o iau de la zero, la fel cum am luat-o de atâtea ori în viaţă. Aş învăţa limba locală, aş continua să scriu, să evoluez spiritual indiferent de mediu, conjuncturi, oameni si fatalităţi.

Am venit în Bucureşti cu 700.000 în buzunar lăsând în urmă un Iasi în care mă aflam in plenitudinea sentimentului de acasă. 700.000 din care a doua zi mai aveam mai puţin de jumătate căci luasem flori pentru ziua prietenei prietenei mele. Într-atât de acasă încât aveam nevoie de provocările şi luptele unui câmp străin. Într-atât de străin încât puterea interioară constă în a te simti acasă oriunde te-ai afla.
Rămân acelasi emoţionant, filozof, futacieux şi sapienţial si-n Romania, si-n Nepal, si-n Ţara de Foc. Acelaşi lipsit de scrupule şi de sentimente, egocentric şi insensibil, un Dinu Paturică al globalizării. Orgoliul meu n-a rănit decat pe cei slabi, iar mândria mea n-a deranjat decât aripile de plumb ale celorlalţi.
N-am putut sta prea mult într-un loc dintr-o prea mare fidelitate faţă de frumuseţile unei lumi minunate. Nu m-am lasat niciodată confiscat în totalitate de o persoană, de o prietenie, de o iubire. Flacăra mea n-a ars niciodată doar într-un singur un singur ochi. Psihanaliză sau metafizică? Gaura de la macaroană sau mersul pe jos?

Malgré tout, nu mi-am negat niciodată originele. Le-am exportat cu mândrie ori de câte ori a fost nevoie. Voi rămăne mereu mândru de Moineşti, de pula mea moldavă si de geniul meu moldovenesc cu tot curajul şi riscul de-a mă expune.

Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu convingerea că port în mine o comoară, văd că nu mă aflu încă printre clasici şi mă apuc de treabă.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

11 thoughts on “Declaraţie de orgoliu

  1. m

    de obicei, timiditatea structurala e invinsa de grimasa sigurantei de sine

    nu te amagi, nu supravietuim niciodata unei prietenii (adevarate)
    unei iubiri, oricand, fiindca exista sexul, care egalizeaza
    la 95 de ani daca te trezeste cineva din somn, ai sa stii cu ce prieten adevarat te-ai certat, cati ani aveai, daca era zapada afara sau inflorisera salcamii
    pentru ca ala-i singurul care te-a vazut gol

    nu-mi place declaratia aia cu ‘inteligenta’
    si nici cea cu ‘filozoful’, nimeni care a facut filozofia si e normal la cap nu poate sa-si atribuie numele asta, una-i filozof, alta-i absolvent de filo, la dracu, e o chestie incredibila, pe treapta cea mai de jos a penibilului, zau, nu ti-o mai atribui nici in gluma, te rog, daca ai sti cum suna ai fugi pana la capatul lumii…

    hai, nu mai fi catranit

    Reply
  2. Woodisor

    Si m. are dreptate… dar who am I to judge? cred ca indiferent ce spui, ce faci, ce simti, etc, cel mai important e sa ai incredere in tine, iar daca asa se manifesta increderea in tine, atunci asa sa fie.
    La buna vedere!
    PS: pe mine nu m-a deranjat nimic… sunt prea departe ca sa ma deranjeze ceva

    Reply
  3. alter_ego

    Mi-am consumat o groaza de energie sa ma tin la o distanta rezonabila de aceasta intreaga situatie si cred ca am reusit. De aici, “de sus”, se vede foarte urat totul, e o ciorba oribila care ne-a fortat pe toti sa luam atitudini, sa facem declaratii, mai des sub impulsul dezamagirii si amaraciunii de moment. Gata, s-a terminat. Postul lui Adi, din partea mea, e poate plin de idei la care nu subscriu, dar se desprinde una care ne e comuna. De terminat se poate termina orice, keep walking.

    Reply
  4. unii altii

    intre sublim si penibil e doar juma de pas. tu ti-ai luat ditamai elanul :)))))

    “Sunt unul din cei mai inteligenti şi mai naivi oameni pe care i-am cunoscut. ”
    trag concluzia ca nu prea stii multa lume :))))

    apropos, acum cat ai in buzunar?

    Reply
  5. Dana

    Siguranta primeaza. Si tu ai aceasta siguranta. Nu te dai in laturi de la nimic. Dar ma repet. Nu stii sa iti conservi prieteniile. E atat de abstracta notiunea asta de prietenie, pana la urma..!

    Reply
  6. sunhunter Post author

    curajul de a fi ridicol…
    ar trebui sa ma invat sa nu comentez insemnarile prea intim-sincere
    observ totusi ca Dana nu prea stie ce/cum sa creada/digere
    mai observ ca alter_ego ma comenteza cam des, cred ca vrea ceva de la mine:)

    Reply
  7. alter_ego

    Da, vreau, ohhhh daaaa…..loveste-ma invineteste-ma…(sau astea-s rezervate?) :-), ma enerveaza ca nu pot sa fac smailiul ala de la yahoo care se tavaleste de ras….
    alter_ego lucreaza in turism, e cu capul si se plictiseste.

    Reply
  8. Dana

    Da…esti un tip ciudat, dar nu asta mi`am propus, sa te inteleg. Nici n`as avea cum. Intr`un mediu virtual personalitatile noastre sunt multiple. Nici nu stiu de ce te mai citesc din cand in cand…nu ai nimic care sa ma atraga. Nici macar sinceritatea asta expusa aici.
    Si totusi…..

    Reply
  9. suzy p

    “curajul de a fi ridicol…” 🙂 Nu gasesc nimic ridicol in a-ti exprima o stare de spirit! Gasesc penibile, insa, comentariile mediocre ale unor personaje introvertite.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.