Citeam articolul lui Răzvan (are și un concurs simpatic) și mi-au venit în minte atâtea declarații ale unor cunoscuți care nu au nicio treabă cu fotbalul și cărora, dacă aș încerca să-i conving, le-aș spune povești din spatele rândurilor de mai jos.
Pentru că pentru fotbalul conține destule lecții și povești despre viață.
Pentru că:
– dincolo de sclipirea unora, este despre munca în echipă
– este despre depășirea limitelor: o echipă care pleacă cu șansa a doua, un fundaș cu un dribling fenomenal, un jucător abia intrat care marchează la prima atingere
– este imprevizibil de multe ori (iar noutatea atrage): toată situația se poate schimba în câteva minute
– este despre noroc (mai ai nevoie de el în viață),
– uneori e dureros de absurd (cum se întâmplă și în viața reală): un gol în ultimele minute, o ratare strigătoare la cer, o greșeală de arbitraj care strică tot meciul
Pentru că a juca fotbal nu se compară cu niciun sport.
Eu am crezut ca e un articol mai vechi! :)))
Dar tu l-ai scris special pentru mine… acum! 🙂
Hai să nu ne pierdem în sentimentalisme, l-am scris și gata:)
Frumos articolul, nu stiu daca as fi putut sa o spun la fel de bine.
Dar nu inteleg un lucru: de ce nu se compara cu nici un sport? Handbal, baschet, volei .. toate aceste sporturi contin si ele ceea ce ai enumerat pentru fotbal. Unele chiar mai mult as spune eu.
de ce? pentru că sunt al naibii de subiectiv când e vorba de fotbal:)