Citeam la Cristi despre faza cu lăudatul și mi-am adus aminte de o “superstiție” des întâlnită în tot felul de jocuri și competiții: atunci când joci bine cea mai mare problemă apare când îți dai seama că joci bine.
Mi se întâmplă la biliard, la ping pong, la fotbal sau atunci când vorbesc în public. Dacă bag o bilă, două bile, trei bile și apoi, involuntar, mă gândesc ce bine joc sau ce noroc am, fix atunci greșesc și nu-mi mai iese nimic. Dacă la tenis de masă îmi ies două serve bune și apoi îmi apare gândul că joc bine, fix atunci greșesc. Este mai mult decât o probabilitate, e o certitudine că următoarea servă o voi rata.
Este ca și cum o parte din mobilizarea mea a fost bruită de niște gânduri care nu trebuiau să fie acolo.
La biliard, de exemplu, dacă adversarului tău îi ies câteva mișcări și apoi îl lauzi, e aproape sigur că următoarea lovitură o va greși. Este aproape sigur pentru că ai reușit să îl faci conștient de faptul că e bun, prin urmare, ai reușit să îl impiedici.
Este ca și cum faptul că știi că ești bun te face mai puțin bun.
Reușim să impiedicăm un om atunci când îl facem prea conștient de el însuși, fie criticându-l, fie lăudând-ul. În ambele cazuri producem o indiscreție. Încearcă să lauzi pe cineva și-i vei observa fâstâceala (dacă e modest) sau autoflatarea (dacă e arogant). Oricum, ai reușit să bruiezi ceva. Ai aruncat o lumină asupra unei calități pe care respectivul și-o manifesta în mod natural, iar acum l-ai obligat să și-o conștientizeze.
În clipa în care te gândești ce bun sofer ești vei începe să comiți greșeli.
În lumina acestor “superstiții”, celebrul proverb chinez are și mai mult sens: dacă vrei să distrugi pe cineva, începe să-l lauzi. În schimb, dacă vrei să ajuți un prieten, o simplă și discretă încurajare face mai mult decăt orice laudă.
Dar cum constientizarea de sine te bruiaza? Nu ar trebui sa te faca sa vezi lucrurile intr-o lumina clara si sa le corectezi, daca e cazul?
Alina, diferența ar fi între cele două sensuri ale cuvântului “self-conscious”:
1. excessively aware of being observed by others.
2. conscious of oneself or one’s own being.
Articolul se referă mai ales la primul sens.
Observi acest bruiaj, de exemplu, atunci când ești în fața unui penalty, atunci când ești la o negociere, atunci când faci dragoste sau atunci când dansezi.
Discuția e lungă, eu am speficicat totuşi momentele când conștientizarea de sine este pur și simplu inoportună, indiferent că vine din interior sau este provocată de ceilalţi.
He he, cunosc prea bine fenomenul ;). Dar ce spui tu se aplica numai in cazul acelor actiuni/activitati in care suntem incepatori sau mediocri. Si in special in zona de distractie, acolo se manifesta cel mai puternic. Asta pentru ca, initial, jucam doar pentru a ne simti bine – nu ne pricepem, suntem amatori, nu avem nimic de pierdut. Asa suntem relaxati, jucam pentru joaca. Dupa ce insa realizam ca “ne iese”, deja se schimba modul de abordare – acum avem ce apara, avem deja un statut (real sau nu, nu conteaza) care trebuie mentinut. Apare presiunea si, prin consecinta, greseala.
Cred ca cei mai buni jucatori sunt cei care joaca doar pentru placerea jocului, indiferent de rezultate. Ca si cum ar juca fara nici un martor, fara nici un adversar ;).
Acum, cu completarea ta, imi dau seama ca ar putea fi o perspectiva partial benefica, aceea de a nu (te) constientiza in permanenta…
Marian, dacă depăşim zona de amatorism, întâlnim “jucători” atât de buni încât abilităţile lor sunt atât de bine integrate în personalitatea lor că nu mai necesită conştientizare.
Ai atins un o nuanţă la care nu m-am gândit: ca şi cum ar juca fără niciun martor. Emoţiile tocmai atunci apar: atunci când conştientizăm că sunt martori şi simţim şi mai mult greutatea momentului.
Lupta cu emoţiile presupune tocmai anularea acelor gânduri care conştientizează momentul şi calităţile manifestatea în acel moment. Ce neşansă ar fi pentru un acrobat să realizeze că este bun (deci are aşteptări de împlinit) şi că toţi din sală îl privesc?
În lumea animală, multe din talentele cele mai eficiente se manifestă fără conştientizarea propriu-zisă: cum zboară o pasăre, cum vânează un leu etc.
Daca te intereseaza mai in adanc subiectul, iti recomand Blink: The Power of Thinking Without Thinking, de M. Gladwell. Arata destul de bine care sunt avantajele – si dezavantajele – mecanismelor de decizie si executie in ambele versiuni.
Marian, da, Blink care poate fi legată de Outliers. Dacă ai nevoie de 10.000 de ore pentru a dezvolta un talent, aceast exerciţiu îndelungat îţi va sedimenda atât de adânc talentul încât va veni natural fără a-l conştientiza:)
Sunt si nu sunt de acord: da, in timpul meciului/competitiei faptul ca tu constientizezi ca esti bun te pune sub presiunea de a “continua” astfel, ceea ce pana la urma nu e decat un stres suplimentar care te face mai susceptibil la greseli.
Pe termen lung insa, faptul ca stii ca esti bun intr-un domeniu este stimulant pentru a continua pregatirea/antrenamentul in domeniul respectiv, te tine “bransat”
Desigur. Din cauza presiunii “de a continua sa jucam la fel de bine” nu ne mai concentram la fel de mult pe jocul in sine. 🙂
Ce-mi plac articolele care vorbesc despre lucruri aproape evidente, dar pe care nu le constientizezi pana nu le auzi/citesti!
Mulțumesc pentru conștientizarea mecanismului. Nu m-am gîndit pînă acum din perspectiva asta. Și da, n-am depășit numărul de trei lovituri bune la biliard, amatoare cum sînt, cred că deja, cum spui tu, mă simțeam prea bună!
si mie mi se intampla la fel la sporturi, desi nu ma mai tin de ele. cred insa ca tot ce ai zis face diferenta intre a fi bun si a fi foarte bun. ma gandesc la michael jordan. cum ar fi fost ca el sa aiba superstitia asta pe teren?
cm, da, mi-ai adus aminte de expresia “he’s a killer” cu privire la cei mai buni jucători care execută – cu sânge rece – lovituri perfecte și devastatoare pentru adversar