Cultura de-a te purta neras

21 Flares 21 Flares ×

Sunt unul dintre acei bărbaţi care adoră să fie neraşi. Mă simt mai bine în pielea mea, am impresia că sunt mai aproape sursele naturaleţii mele şi-mi place zgomotul ţepilor când trec mâna prin ei.

Când lucram, mă bărbieream duminică seara pentru a fi proaspat la birou luni dimineaţa şi trebuie sa astept miercuri sau joi ca să mă simt nebărbierit din nou. Vineri era vârful carierei ţepilor mei.

În genere, mă simt gol şi stângaci când sunt proaspăt ras. Ca şi cum aş purta un costum (a cărui culoare deja nu-mi place) având un număr mai mic. Îmi pare uneori castrant, alteori efeminat, însă aproape întotdeauna ca un compromis social.

În majoritatea mediilor sociale dă bine să fii un bărbat prezentabil şi proaspăt ras, iar aspectul nebărbierit este asociat cu şi denotă neglijenţă, ritualuri suspecte de igienă, lipsă a stimei de sine şi a respectului pentru ceilalţi (de vreme ce le oferi o privelişte necivilizată şi nu respecţi uzuanţele sociale).

Sunt sigur ca studenţii care se prezintă bărbieriţi la examene iau în medie note mai mari decât colegii lor nebărbieriţi. Sunt convins că un agent de vânzări proaspăt ras încheie mai multe contracte, însă nu pot accepta prejudecăţile pe care un model cultural european încurajează asupra obiceiului de fi şi a sta neras.

Petrul cel Mare a impus boierilor săi să-şi taie barba dupa moda europeană, asociem bărbaţii care poartă mustaţă cu un stil revolut, chiar retrograd şi majoritatea personajelor negative din filme nu par a se bărbieri zilnic.
[În paranteză fie spus, eroii negativi tind să fumeze mult – un alt obicei social pe care mainstream-ul cultural tinde să-l marginalizeze.]

Oficial, oamenii politici sunt proaspăt raşi în toate apariţiile lor. Prezentatorii de ştiri trebuie să apară proaspăt bărbieriţi, la fel cum acest cod implicit se aplică şi profesorilor.
În general, figuri ale autorităţii. Oameni a căror carieră depinde de credibilitatea lor publică, oameni care arată că respectă şi perpetuează o anumită ordine socială deja instaurată.

La celălalt capăt, ar fi anumite categorii sociale mai fluide şi asupra cărora faptul de a fi nebărbierit nu este atât de hotărâtor în a stabili gradul de legitimitatea publică a unei persoane. Artiştii (rock, rap – nu vom vedea niciodată un cântareţ de muzică populară neras), unele staruri, preoţii ortodocşi ş.a.

Dincolo de aceste excepţii, rămane ideea că a fi proaspăt ras este asociat conformismului, pe când a te purta neras este un semn de nonconformism. Dincolo de acest binom, nebărbieritul este asociat paturilor sociale inferioare (în mediul rural există mai mulţi bărbaţi care nu se rad zilnic decât în mediul urban, există mai mulţi zidari nebărbieriti decât ingineri etc.) acolo unde anumite mecanisme de prohibitive n-au pătruns atât de bine.

Ce se întâmplă de fapt? A te bărbieri, la origine, este un act de civilizaţie. E nevoie să faci parte dintr-o cultură care a descoperit metalele, care poate să le prelucreze, să facă aliaje, să le ascută etc. pentru a-ţi permite să te bărbiereşti zilnic. Abia în jurul anilor 3.000 î.e.n sunt datate primele lame din cupru.
O dată rezolvată această problemă, intră în scenă modele culturale, prejudecăţile, tabuurile religioase şi sociale. Dacă în islam bărbieritul este descurajat, iar în cazul iudaismului Tora interzice ca barbaţii să-şi taie părul facial cu lama, creştinismul (cel occidental) a preluat o practică elitistă (doar preotii/calugării se radeau) si-a legitimat-o la nivel instituţional şi popular de-a lungul unui proces ce s-a întins pe mai multe secole.

Ca un mic istoric, egiptenii şi mesopotamienii puneau mare preţ pe barbă, le prindeau în panglici, le ungeau cu uleiuri parfumate etc. Grecii şi macedonenii purtau de asemenea barbă. Abia prin secoul IV î.e.n. este cunoscută ideea lui Alexandru Macedon de-a impune soldaţilor săi să se radă pentru a evita ca într-o încleştare să fie apucaţi de barbă.
Elisabeta I nu suporta bărbile şi a pus taxă pe ele, prin secolul XVIII, obiceiul rasului este constatat a fi generalizat în rândul păturilor superioare europene, iar dupa războaiele napoleoniene barba revine la modă.
Între 1920-1960, în SUA bărbaţii neraşi nu au existat în mainstream. Abia după flower-power şi războiul din Vietnam nerasul a revenit popular. Practic, nici un membru al Congresului sau nici un guvernator nu are barbă sau mustaţă
[sursa: aici]

În mod evident, dincolo de aceste coordinate istorice şi generaliste, a te purta neras depinde de fiecare persoană în parte. Unii se simt bine neraşi, altii proaspăt barbieriţi. Unora le stă bine neraşi, altora nu. Unii sunt stingheri neraşi, alţii par naturali. Lui Băsescu, Nastase nu le-ar sta bine neraşi, lui Gheorghe, Andronic le stă bine.
Printre bloggeri, dacă pe Bobby îl prinde bine aspectul neras, pe Andrei Roşca e greu să ţi-l imaginezi altfel decât proaspăt bărbierit. Este o opţiune culturală, profesională, iar nu una igienică.

Bineînteles, există şi o mulţime de variabile. E posibil ca partenerei tale să nu-i placă să te vadă neras, ţepii tăi îi irită tenul. E posibil ca barba să se suprapună peste nişte considerente estetice (în cazul meu, când sunt ras, pomeţii îmi ies în evidenţă şi par supt la faţă, unii poartă cioc în functie de forma feţei ş.a..)

Un bărbat nebărbierit nu este cu necesitate mai în contact cu sursele masculinităţii sale, depinde de asumarea fiecăruia, însă mie (şi multora) mi-e bine să mă port neras. I rest my case.

21 Flares Twitter 0 Facebook 21 21 Flares ×

35 thoughts on “Cultura de-a te purta neras

  1. Corwin

    La finalul prelegerii sale despre istoria secolului XX, Neagu Djuvara ne-a spus ca nu poate sa faca prea multe previziuni privind viitorul – in afara faptului ca viitor este al barbosilor / barbatilor nerasi 🙂

    Reply
  2. Rares

    Fiind neras (lenes, dar si salbatic) sunt tentat sa fiu de acord cu tine. Si cedez tentatiei. O sa pastrez linkul – e mult mai comod sa il pasez, decat sa explic de fiecare data de ce “m-am lasat sauvage”…:)

    Reply
  3. camelia

    Mi se parea mie o coincidenta bizara ca dupa postul lui Irene cu barbatii nerasi, sa vii tu sa vb despre asta. 😛
    Am o solutie pentru tine: lasa-ti o barba permanenta si astfel nu mai trebuie sa te razi pentru ca lumea te stie cu pielea neteda si fina. E clar cum imi place mie, nu? 😉

    Reply
  4. Johnny

    Nici eu nu ma rad. Mi`o scurtez sa fie uniforma,dar atat. Neras ma simt ca o femeie,piele fina si placuta la atingere.
    Rugged is the way to go!

    Reply
  5. Adrian Ciubotaru Post author

    Neraşilor, uniti-vă!:)

    Irene, multumesc şi eu!

    Dragos, mi-a crescut păr faţă cât am scris articolul asta:)

    Andrei, fumatul este un obicei social indiferent daca grăbeşte moartea sau nu.

    Reply
  6. miMM

    pro nerasilor…desi ma supun politicii firmei cu tinuta obligatorie doar pt ca dau bine la costum…si despre fumat nush cat de social mai e atunci cand fumez 2-3 pachete singur in fata monitorului…

    Reply
  7. Adrian Ciubotaru Post author

    Suntem educaţi ca funcţii sociale. Ne comportăm social şi în cea mai severa singurătate. “Întins singur pe gresia de la bucătărie” este o situaţie socială, de exemplu.
    Să folosesc o comparaţie ciudată, fumatul este un obicei social la fel cum masturbarea poate fi o disfuncţie socială.

    Reply
  8. iuly

    ”Suntem educaţi ca funcţii sociale”- asta nu ne aduce aminte de un trecut putin ”inrosit” ?
    rasi sau imberbi, conteaza sa ne privim in oglinda din cand in cand(fara sa ne maimutarim)

    Reply
  9. Cristian

    Pana la urma, se pare ca tot din cauza femeilor ne radem…Pe vremuri, umbla o vorba prin Romania, printre cei din armata: “Armata dureaza un an (asta era pe vremea lui Ceasca), iar barbieritul o viata intreaga!”
    Dar de, ce nu facem , noi, barbatii, ca sa placem femeilor…ca de, viata fara ele nu e deloc simpla…

    Reply
  10. catalinar

    postul tau mi-a adus aminte de copilarie…mica fiind m-am trezit de plictiseala numarand numarul soferilor cu mustata si am constat cu surprindere ca erau mai multi decat cei fara mustata…acum am numarat din nou si sunt muuult mai putini…se pare ca “nu se mai poarta sa fi haiduc” caci am intrat in era feminitatii. Pe urma imi amintesc de un un film cu lipoveni vazut tot in copilarie. De atunci am ramas cu impresia ca oamenii aia sunt alta specie si ca daca mergi in “tzara lor ” nu vor fi foarte prietenosi cu tine. Tot in copilarie credeam cu tarie ca D-zeu are barba si parul lung (paradoxal negru si nu alb). E clar ca ne-au implantat niste modele sociale dupa care facem scurtaturi prin gandire si ne credem inteligenti plasandu-i pe ceilalti in categorii dupa cat de “lung au parul”.

    dar daca chiar avem curajul sa spargem sabloanele sociale si sa traim “liber” atunci va propun urmatorul exercitiu:-ce ar fi daca s-ar apropia si femeile de natura si nu s-ar mai pensa/epila/rade….hm parca se ingrasa gluma nu?

    Reply
  11. rubin

    Neras sau ras…o tema simpla aleasa drept pretext pt a-ti exprima niste pareri personale.Admir dezvoltarea acestui subiect pe un spatiu atat de mare.. arata abilitatea autorului de a se desfasura in scris ca un torent de primavara…
    Unii se rad pt ca ii mananca fata.. si se simt murdari daca nu se rad, dar Freud nu mai traieste sa faca o expunere savanta despre motivele ascunse ale gesturilor noastre zilnice.

    Reply
  12. O'malley

    deja prinde contur un curent anti-ras pe bloguri. mai e un pas pana la constituirea asociatiei-nationale-a-barbatilor-care-adora-sa-fie-nerasi si a fan-clubului barbatilor nerasi (populatie feminina).
    va urma sinuciderea in grup a departamentului de marketing de la Gillette. Sloganul “perfect barbatesc” cade in desuetudine, cata vreme vanzarile vor mai functiona doar in segmentul for women… iar asta doar cat va mai tine moda coafurilor pubiene “telly savalas”. sa vezi faliment cind se va reveni la “bushy”

    Reply
  13. Pingback: Losing my virginity, by Richard Branson at Adrian Ciubotaru

  14. Pingback: Tomata cu scufiţă » Blog Archive » TestaÅ£i o fată

  15. Mihai

    Mi-a placut dintotdeauna sa fiu neras..cu atat mai mult cu cat multe persoane in jurul meu imi cer explicatii si-mi toaca creierii.
    am sa fac si eu ca Rares cu link-ul tau..
    Go cei nerasi !!

    Reply
  16. Fusese Saspus

    Cei doi Andrei nu înţeleg acelaşi lucru prin “social” şi se pot berbeci pe tema asta până marţi.

    Social se poate referi şi la procesul de “socializare” – pe care îl înveţi în grup dar ţi-l asumi singur şi-l păstrezi ever since – sens în care omul e social(izat) şi când e cuc.

    Social se poate referi şi – într-un sens mai larg – la o serie de relaţii interumane (ilogice fără o multitudine de … oameni)

    Hai, kiss and make up now!

    Reply
  17. Raimi

    Ma rad de regula o data la 5-6zile. Imi place mult cum arat cam pe la mijl. cand e parul putin crescut. Desi altii se simt “murdari” si “neingrijiti”, eu ma simt mai matur si mai barbat cu chestia asta … dar gusturile si trairile sunt subiective.
    Pe cand un articol despre parul ras sau neras de sub brat [la barbati]? 🙂

    Reply
  18. Claudiu C

    Bun articolul, foarte bine documentat. Ce as mai adauga: ai observat (cel putin in filme) ca nazistii, erau perfect barbieriti (chiar daca aveau mustata sau cioc), efectul era de proaspat barbierit? Si inca o constatare personala: oamenii perfect barbieriti, sunt mai aprigi, mai intransigenti decat cei care isi permit aspectul usor neingrijit/ nebarbierit.

    Reply
  19. SorinNeagu

    sunt genul care mereu e neras, dar totusi am un aspect ingrijit.. sunt “fundulet de bebelus” doar pentru un interviu, vreo nunta sau la vreo prima intalnire ce prezinta potential (ne)asteptat (never scratch her with your beard on the first date) :)))

    Reply
  20. Pingback: Losing my virginity, by Richard Branson | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.