Corupţia şi valorile tradiţionale ale familiei

0 Flares 0 Flares ×

E cutremurătoare scena din Poziția Copilului în care părinții se pun la masă să discute și să organizeze procedura prin care urmează “să intervină” pentru salvarea fiului (vinovat de ucidere din culpă). Scena curge firesc și natural – fără niciun dubiu, fără nicio reținere din partea protagoniștilor – pentru că este de neconceput ca părinții să nu facă ceva – fie și o faptă de corupție – pentru copilul lor.

Una din ideile lui Fukuyama din The Origins of the Political Order este că statul modern (separarea puterilor, monopolul asupra violenţei, mecanismele impersonale de justiție) este într-o permanență luptă cu familia (prin extensie, tribul). Este o luptă complexă și fără șanse de a se încheia în viitorul apropiat.

Familia e nuca tare pe care au încercat să o îmblânzească instituţiile religioase, marii monarhi şi, mai târziu, instituţiile seculare ale statului modern. Catolicismul a luptat împotriva familiei (şi a tribalismului care decurgea de aici) promovând monogamia, instituind legi stricte cu privire la transmiterea patrimoniului şi acceptând celibatul preoţilor. Reforma gregoriană a fost (şi) o luptă împotriva corupţiei pe care familia o încuraja (preoţii care îşi lăsau parohiile drept moştenire către proprii fii, de exemplu), corupţie care atenta la supravieţuirea instituţiei Bisericii Catolice.

Legătura între corupţie şi instituţia familiei – deşi complexă – se vede cu ochiul liber în destule statistici. Unde există legături puternice de familie (Sudul Italiei, Estul European, Africa, Afganistan) există corupţie generalizată. Procesul de modernizare implică automat un asalt asupra instituţiei tradiţionale ale familiei.

Nu-i o întâmplare că modernizarea unei ţări este în strânsă legătură cu numărul de divorţuri (această coleraţie “slabă” este valabilă nu doar în ţările cu tradiţie creştină – a se vedea şi Japonia sau Coreea de Sud). Nu este o întâmplare că discursul anti-occidental se sprijină de multe ori pe apărarea valorilor tradiţionale ale familiei (Rusia). Este o reacţie firească de apărare. Modernizarea – care este mai mult sau mai puţin acelaşi lucru cu occidentalizarea (să lăsăm nuanţele de data asta) – slăbeşte în mod iremediabil familia preluându-i treptat din funcţiile tradiționale (găsirea unui loc de muncă, dependența prelungită, accesul la justiţie sau educaţia).

Practic, nu poţi avea justiţie transparentă şi impersonală, nu poţi avea prosperitate într-o societate în care familia încă “rezolvă” justiţia, locurile de muncă şi aparatul birocractic.
Familia românească cu valorile tradiționale de acum este intolerantă, încurajează corupția, nu acceptă homosexualitatea, visează la asistare socială și e nostalgică după perioada comunistă.

Nu întâmplător, în multe romane şi filme întâlnim dilema unui fiu care trebuie să-şi aresteze tatăl (sau invers). Corupţia nu implică o asumare a unor normele şi legi. Este atât de strâns legată de solidarităţile de familie şi ridică atât de multe dileme încât nu trebuie să ne mire rezilienţa ei. Ardoarea şi disperarea cu care elitele corupte luptă împotriva unor reforme în justiţie spune fix povestea unui tată sau a unei mame care ar face orice să-i protejeze pe cei dragi. Lupta anti-corupţie este lupta împotriva unor familii de corupţi.

Nu e lipsit de ironie faptul că mulţi arestaţi în dosare de corupţie invocă acest laitmotiv al familiei (Adrian Năstase, Becali, Mihai Stoica etc.): cât de mult suferă familia lor din pricina condamnării lor. Un simplu arest devine o ameninţare existenţială împotriva unei familii. Nu este o durere umană și empatică (cineva e privat de libertate), este durerea unei familii care a pierdut o pârghie de a fenta statul şi justiţia, fentare de care depinde păstrarea privilegiilor actuale.

Baronii locali luptă împotriva justiției pentru familie şi în numele copiilor. Nu este doar o luptă între sisteme diferite de valori, nu este doar o agăţare de privilegii sau o nostalgie pentru o anumită ordine a lucrurilor, este o luptă pe viaţă şi pe moarte.

Pentru a scăpa de cancerul corupţiei este nevoie de o chimioterapie a valorilor tradiţionale ale familiei. Valori de care sunt legate următoarele caracteristici: dependenţa prelungită a copiilor de părinţi (vezi şi “baba comunistă” care îşi vinde apartamentul pentru a-şi ajuta fiica adultă din SUA), neîncurajarea independenţei, apărarea patrimoniului împotriva statului (evaziunea fiscală), transformarea mijloacelor materiale în influenţă politică, lipsa unui proiect de naţiune (în general, un român nu luptă pentru copiii noştri, el luptă pentru copiii lui). Practic, România politică este (deocamdată) este un proiect de familie.

Noua clasă medie se va trezi atunci când va face legătura între binele propriilor copii şi binele copiilor celorlalţi. În lipsa acestei legături, binele progeniturilor se face prin emigrare sau prin accesul în lumea privilegiată a celor corupţi. Un părinte din clasa medie îşi permite luxul neimplicării civice şi politice doar dacă speră la una din aceste două rezolvări. Una este traumatizantă, cealaltă e moralmente innacceptabilă. Prin urmare, dacă trăiești în România și ai un copil, cel mai mare bine pe care i-l poți face să devii un cetățean îngrijorat și să te implici (civic, politic).

Generaţia post-decembristă a fost generaţia cea mai alintată pe care a avut-o România. Pentru aceşti copii, comunismul nu a fost traumatizant, iar în lumea instabilă a tranziţiei au avut drept tampon nişte părinţi care au făcut pe dracu în patru pentru ei. Această generație – aflată acum în pragul vieţii adulte – a avut norocul celor opt ani buni (2000-2008) pentru a porni proiecte şi afaceri într-un climat economic şi legislativ destul de stabil. Criza financiară, deteriorarea climatului geopolitic, criza de identitate a Europei, toate acestea sunt semnele sfârşitului copilăriei. Greul de acum începe.

În cazul României, aliatul valorilor tradiționale a fost Biserica Ortodoxă, factorul de influență pe care elitele politice l-au simțit și pe care au încercat în permanenţă să și-l apropie (cumpărând favoruri prin retrocedări de pământuri, prin gesturi simbolice ridicole și anacronice, cum este Catedrala Mântuirii Neamului etc.). Într-o țară conservatoare cum este România, a-ți pune BOR în cap este echivalentul unei sinucideri politice. BOR constituie cel mai puternic lobby anti-modernizator (nu a fost tot timpul) care se erijează în apărătorul valorilor tradiționale și naționale și atrage după sine toate impulsurile naționaliste, intolerante și corupte pe care societatea le scoate la suprafață în momente de criză.

Concluzia mea nu e tocmai optimistă. Cei 20 de ani ai lui Silviu Brucan au fost un diagnostic pripit. Avem nevoie de alte câteva decenii pentru “a ne deprinde cu democraţia”, însă mă tem că Istoria s-ar putea să nu mai aibă răbdare cu noi.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

One thought on “Corupţia şi valorile tradiţionale ale familiei

  1. Sonia

    Societatea actuala nu iti poate permite ca si copil/adolescent sa nu depinzi de familie inca mult timp dupa ce ai devenit adult si poti teoretic sa fii independent.
    Insa de la niste favoruri si suport din partea familiei pentru copii e drum lung pana la neregularitati, coruptie si tot.

    Cum vei proceda tu cu copii tai in acest mediu?
    Ai mei inca sunt mici – insa as vrea sa fac pe naiba in 4 sa le dau doar posibilitatea sa isi intinda aripile si sa ii las sa aleaga ei.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *