Comunicare la viteza luminii

0 Flares 0 Flares ×

Cred ca am in lista de YM! peste 20 de persoane adaugate in ultimele doua luni cu care nu am schimbat nici o vorba. Invitatia a pornit de la ei; unii stau offline inca de cand le-am acceptat add-ul, unii stau online, dar e ca si cum n-ar exista.
Dilemele ar fi mai multe: sa-i abordez eu? sa ii tin pe offline pe toti sau doar pe cei care ma tin la randul lor pe invisible? sa-i sterg pe toti? sa le dau ignore? etc si etc. Uneori nu pot sa dorm surmontat de asemenea teribile intrebari.
De cand stau pe YM! nu cred c-am respins nici o cerere de “add” indiferent de prima impresie. Mi se pare ca totdeauna am fost receptiv fata de persoanele noi indiferent daca erau tipe, tipi, indiferent daca m-au gasit prin blog, 360 Yahoo sau mai stiu ce alt site de cacat unde mi-am turnat id-ul. Dincolo de acestea, ramane o idee de eticheta: daca doresti ceva de la mine, vino tu aici, nu ma chema la tine.

Si totusi, la urma urmei de unde disponibilitatea serena si usor idiotica de a ma marketiza atat de disponibil? De unde naivitatea usor modesta de a postula ca fiecare noua “cunostinta” este capabila de a te imbogati intr-un anume fel? De unde dorinta asta de risipa a timpului meu?

Nu am si nici nu cred c-am avut iluzia ca as putea sa-mi descopar marea iubire/marea revelatie si supremul adevar printre cititorii mei. Oricine si-ar crea o impresie filtrand aceste insemnari, ar trebui sa fie constient ca imaginea rezultata este una incompleta. Nu tot eu sunt in aceste randuri care uneori exprima doar o stare conjuncturala; scrii un text despre ceva ce te macina, il termini, dai send si-n clipa urmatoare esti deja in alte emisfere cu alte probleme si alte preocupari.

Si totusi paradoxal, de cateva luni comunicarea mea prin YM! s-a diminuat drastic: n-am timp, de multe ori chiar nu se intampla nimic si de cele mai multe ori n-ai cu cine. Totul s-a redus la chestii mici si functionale: o gluma, un spam, un neata, transmitere de informatii obisnuite, conversatii in care arunci o replica dupa o ora.
Singurul condiment atipic din ultimele luni este o femeie ce ma sterge din lista si ma adauga inapoi ori de cate ori ma abordeaza. Motivele sunt prea casnice pentru a le enunta aici.

Candoarea inceputurilor in care purtam o discutie ore intregi s-a dus. Lipsa motivatiei de a mai flirta online, de a mai purta discutii filozofice isi spune cuvantul. Astfel, eu raman la fel de singur si indurerat cu amintirea aceleiasi bunici prea aspre ce mi-a denaturat copilaria.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

7 thoughts on “Comunicare la viteza luminii

  1. arhiduke

    Din toata lista mea de YM, vorbesc in mod constanta, si nu foarte mult, cu UN SINGUR OM. Restul, la fel ca si tine, ma intreb de ce ii tin. Probabil, degeaba 🙂

    Reply
  2. Monnica

    Eu am in lista mea de YM doua persoane cu care vorbesc zilnic. Amandoi sunt baieti….unul este coleg de master si e insurat, celalalt e un amic din TM care are iubita. Sunt niste oameni deosebiti cu care am ce sa vorbesc in fiecare zi. Cel din TM a disparut de 2 saptamani de pe net pt ca firma a limitat accesul la internet. Si cu toate acestea vorbesc in fiecare zi cu el pe mail…..

    Reply
  3. aia mica

    ma, ce sa zic, cred ca te preocupi prea tare de aspectul asta, dar uite ca ma bagai in seama doar ca sa-ti spun ca si eu nu o singura data m-am intrebat ce fac cu atatea contacte
    cu timpul sterg sistematic din ele
    nu se stie cand mai am nevoie
    si chiar daca le stergi, ultima versiune de yahoo ti le mai pastreaza inca in adress book

    Reply
  4. eva

    Popper spunea ca unul dintre cele mai mari “pacate” al sistemului democratic sunt abstractizarea si instrainarea. Oamenii nu mai comunica in mod direct. Uitam cum arata ceilalti. Preferam sa stam 2 ore pe mess in loc sa iesim la o cafea in acest timp, si sa ne bucuram de o comunicare mai complexa – apropos, circa 70% din comunicare nu se produce verbal. Uneori constati cu surprindere ca un prieten pe care nu l-ai vazut de mai multe luni, dar cu care te tot conversezi pe messenger, are alt look. Sau a slabit 5 kg. Alteori preferam sa ne scriem emailuri desi lucram in aceeasi cladire sau acelasi birou. Caraghios, nu?
    Dar trebuie sa recunoastem ca aceasta comunicare online are si avantajele ei. Poti spune lucruri pe care e mai greu sa le spui face to face, desi ti-ai dori. Vi s-a intamplat vreodata? 🙂

    Reply

Leave a Reply to Monnica Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *