Complicitatea oamenilor de bun simț

0 Flares 0 Flares ×

Am participat recent la o dezbatere inițiată de No Abuse despre violența domestică și mi-a rămas în minte intervenția unei doamne politician despre rețeaua de complicități în care toți ne mișcăm. Ideea era simplă: suntem cu toții complici – implicit responsabili – prin tot felul de atitudini și viziuni la o anumită mentalitate, la o anumită stare de spirit.

Deși exemplu se referea la dezbaterea în sine (la faptul că multe femei agresate nu depun plângere, la faptul că vecinii nu cheamă poliția ori de câte ori este scandal, la faptul violența nu este doar fizică, ci și verbală, emoțională și poate lua forme extrem de subtile – “Îmi vine să te strâng de gât” – și aparent inofensive, la faptul că nu există programe coerente de reabilitare și tot așa), cu toate acestea ideea poate fi extinsă în mai multe direcții.

Când o treime dintre adolescenții români cred că era mai bine pe timpul comunismului, este imposibil să nu te gândeşti la o complicitatea celorlalţi. Atât a părinților şi profesorilor, cât și a mass media. Este vorba de adolescenți care nu au experimentat în mod direct acei ani, însă au preluat din jurul lor anumite idei și nostalgii întreținute de ceilalți.

În mod cert, avem nevoie de legi bune, avem nevoie de măsuri coercitive și de un cadru legal care poate încuraja anumite comportamente sănătoase, însă până la legi ne mânăncă mentalitatea care este rezultatul participării atât a celui care aruncă pe jos o hârtie, cât și a celui care plantează un copac.

În filmul Gentleman’s Agreement (1947), unui jurnalist – însărcinat să scrie despre antisemitism – îi vine ideea să se prezinte celorlalţi drept evreu pentru a trăi pe viu situaţia şi a înțelege mai bine mecanismele problemei. O scenă definitorie este  atunci când un prieten de-al său, evreu, a dorit să se mute într-o anumită zonă, iar altcineva i-a explicat imposibilitatea dorinţei sale: în acea zonă, există o înţelegere între domni pentru a nu primi pe niciun evreu drept vecin.

Privită sub aspectul macro, mentalitatea dintr-o societate este creată de mii de asemenea înţelegeri între domni, de mii de complicităţi care perpetuează idei şi comportamente. Idei şi comportamente pe care chiar dacă nu le agreăm, le susţinem în mod indirect prin lipsa de implicare şi pasivitate.

Există un bun simţ dăunător care ne spune că nu trebuie să deranjăm lucrurile chiar şi atunci când nu ne convin. Există o parte păcătoasă a educaţiei noastre care ne învaţă că maturizarea este direct proporţională cu respectarea regulilor şi convenienţelor chiar şi atunci când simţim că acestea sunt greşite.

A doua idee auzită de la o altă doamnă politician – îmi plac evenimentele de unde plec cu idei – este aceea că orice societate este ca o echipă, iar o dată cu complicităţile noastre apar şi responsabilităţile fiecăruia. Echipa care poate schimba o lege, de exemplu, este formată atât din politicieni, cât şi din mass media şi societatea civilă. Ca parte din această echipă, înţelegi mai bine – la urma urmei – că schimbarea este produsă din îngrijorările şi implicarea fiecăruia dintre noi.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

1 thought on “Complicitatea oamenilor de bun simț

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *