Primele motoare de căutare din epoca pre-Google își sortau manual paginile incluse în directoarele de căutări. Existau niște oameni care scotoceau internetul pentru ca apoi să filtreze și să clasifice rezultatele. Acum, după cum este de imaginat având în minte cantitatea impresionantă de informație, situația s-a schimbat. Există programe automate, softuri care operează filtrarea și clasificarea. Avem, de exemplu, un GoogleBot care face acest lucru.

Cel puțin la acest capitol, eficiența a presupus o dezumanizare prin introducerea unui algoritm care ne ajută mai bine să filtrăm informațiile care zburdă în jurul nostru.

Situația în care alții aranjează pentru noi ceea ce vom știm despre lumea în care trăim nu este nouă. Acum mii de ani, tribul avea pregătite toate informațiile de care aveai nevoie. Cum se vânează, cum se cheamă ploaia, ce plante sunt comestibile, cine sunt zeii și cum se îmblânzesc aceștia. Abia mai apoi au apărut religiile instituționalizate, școlile, universitățile, ziarele,  televiziunea, internetul.

Fiecare bebeluș care se naște are la degetul mic (cel puţin la modul potential, dacă nu în genele sale) toate informațiile și toată experiența generațiilor dinaintea sa. Experienţă pe care părinţii, profesorii, viitorii prieteni şi viitorii lideri de opinie o au pregătită pentru a face lumea inteligibilă nou-născutului.

Se spune că în ultimii anii s-a generat mai multă informaţie în lume decât în toată istoria speciei umane, însă problema nu este aici. Este mai puțin importantă avalanșa de informație care ne acoperă și contează mai mult cine ne ajută să sortăm toată această maculatură. Cine ne ajută să transformăm seturi de informații în înțelegere? Una este să știi, alta este să înțelegi.

Una este să afli că s-a întâmplat cutare lucru, însă alta este să înțelegi de ce s-a întâmplat și cum acest fapt este legat prin multiple fire și cauze de alte lucruri care s-au întâmplat sau se vor  întâmpla.

Pe 11 septembrie 2001, am urmărit cu toții ore întregi tragedia de la WTC nu pentru a revedea acele imagini, ci în speranţa că cineva ne va spune ce s-a întâmplat de fapt şi ce înseamnă toate acestea. Comentariile analiştilor, poziţiile şefilor de stat, reacţiile oamenilor de pe stradă sau opiniile editorialiştilor.

La urma urmei, nu contează cât de multă informaţie este acolo, ci mai ales cine o selectează pentru noi. Mai mult, după ce aplicăm toate filtrele (umane, instituţionale sau digitale), întrebarea care rămâne este una singură: cum transformăm informaţia în înţelegere?

acest text face parte dintr-o  serie de articole