Adidași, pantaloni scurți, tricou, șapcă. Ducea în spate un ruscac de un metru. Înalt, drept, cu părul lung ieșind de sub șapcă. Stăteam în stația de metrou Baixa-Chiado, a trecut pe lângă mine și l-am văzut cum se oprește în dreptul unei hărți turistice a Lisabonei. Ea, blondă, bronzată, corpolentă. Merge aplecată, privind în pământ, pentru a echilibra rucsacul greu din spate.
Amândoi par studenți.

A venit metroul, am urcat în vagon și i-am văzut din nou. Stau unul lângă altul cu rucsacurile în spate și se rotesc din când în când pentru a face loc celor care coboară. El se uită la ceas. Nu știu de ce, dar am impresia că este american. Arată ca un star rock boem.

Cobor la Alameda către Linea Vermelha, cea care duce la aeroport. Îi văd din nou pe peron. El merge încet, fără gesturi risipitoare. Ea, câțiva metri în spatele lui.
Abia acum îmi trece prin minte că poate sunt împreună. Deși nu s-au privit, deși nu și-au vorbit, am impresia că se cunosc. Trec pe lângă mine, se duc în capătul celălalt de stație și îi văd cum se așază, ca doi străini nimeriți în același scenariu, unul lângă celălalt. Nu-și spun nimic.

Vine metroul. Are doar trei vagoane care acoperă aproape o jumătate din stație. Nimerim în ultimul vagon. Este aproape gol. Mă așez pe un loc liber, ei rămân în picioare.
Nu se privesc deloc. El se uită pe harta luminată de deasupra ușii, își freacă mâna, își aranjează șapca. Nu par supărați, nu par certați, dar e ciudat că nu s-au privit deloc până acum.

Poate ea pare puțin obosită, iar el pare puțin plictisit, dar nu văd nicio tensiune între ei. Nu-și evită privirile, dar ochii lor pur și simplu nu se întâlnesc. Nu e niciun reproș în privirea ei, nicio urmă de îmbufnare.

Încerc să fac ipoteze. Sunt la începutul vacanței? Sunt la sfârșitul ei? Merg la aeroport? Sunt împreună sau sunt doar doi americani care s-au întâlnit în Europa?

Într-un final, își ridică mâna, se uită la ceas, se întoarce către ea și îi spune ceva. Ea îi răspunde firesc, fără aerul “în sfârșit, ai văzut că sunt și eu aici!”. Scoate o foaie A4 – de unde stau, văd contururile unui e-mail printat – și i-o întinde. El arată cu degetul către harta de deasupra ușii.
La următoarea stație, au coborât. Oriente. Nu mergeau la aeroport.