“Bucuria de a trai” descoperita de greci nu este o placere de tip profan: ea reveleaza beatitudinea de a exista, de a participa – chiar si la modul fugar – la spontaneitatea si maiestatea lumii. […] Grecii au invatat ca cel mai sigur mijloc de a te sustrage timpului este acela de a exploata comorile, de nebanuint la prima vedere, ale clipei traite.
Incheiat citatul din Istoria ideilor si credintelor religioase.
Ideea care este? Daca diferentele dintre conditia umana si cea a zeilor sunt insurmontabile, omul nu dispune decat de propriile limitari. O data constientizata precaritatea si finitudinea oricarei vieti umane, idealul este excelenta omului in spatiului propriului prezent. De aici rezulta sacralitatea (deci revalorizarea) conditiei umane.
Cei care bat la portile acestor limite, sacralizandu-si existenta se numesc eroi. Acestia se bucura de o conditie supra-umana, dar nu divina, ce se traduce in glorie si perenitatea numelui sau.
Natura eroilor este in afara regulilor, este ambivalenta si uneori aberanta. Ei sunt si buni si rau, si concentreaza trasaturi contradictorii. Sunt invulnerabili si totusi sfarsesc prin a fi doborati. Se disting prin forta si prin frumusetea lor si in acelasi timp prin trasaturi monstruoase (sunt uriasi, se pot transforma in animale etc.) Au comportament sexual excesiv si aberant: fecundeaza 50 de femei intr-o noapte (Hercule), violeaza (Tezeu), rapesc (Ahile) si comit incesturi.
Pe scurt, eroii nu sunt contemporani cu regulile comunitatii in care traiesc. Le forteaza continuu jucand un rol ambivalent: incearca sa distruga anumite tipare, incearca sa creeze anumite tipare.
(Intr-o varianta moderna e eroilor, Paul Johnson – cartea sa Intelectualii – ilustreaza frumos cum oameni ca Rousseau, Russell, Sartre etc. nu pot fi modele morale generale. Nu au trait dupa o etica medie a societatii si probabil n-au trait nici dupa un canon… elitist.)
In dupa-amiaza serii zilei de azi, pe o straduta iluminata precar, o femeie cu un copil intrau intr-un bloc. De la etaj, o vecina i-a intampinat cu “Mateias, ce faci Mateias?” Mi-a ramas in gand doar intrebarea, caci Mateias era prea mic ca sa raspunda.
vasile parvan spunea candva , ca, a fi observat e o nemurire in miniatura…poate ca mateias e un mic hercule in miniatura…sau un posibil ramaru al viitorului…important e ce a vazut acea femeie in el,nu perceptia ta din exterior…
…citim despre viata eroilor intelectuali care …”nu pot fi modele morale generale. Nu au trait dupa o etica medie a societatii si probabil n-au trait nici dupa un canon… elitist.)”
Care aspect te surprinde ?
Faptul ca au existat si exista fiinte care au avut (au) curajul depasirii limitelor conventionale ? Ca au ajuns la un moment dat sa nu mai vrea sa detina controlul atitudinilor de bon ton ? Genialii sunt neconventionali, tu o stii…
Operele lor nemuritoare sunt dovada fortei in creatie, dovada vietii traita la limita normalului cu anormalul (asa zisa delimitare a nebuniei).
Revenind la modelul de viata din zilele noastre, eu cred ca dupa o baie in jacuzzi, poti crea multe. Mai putin opere nemuritoare 🙂
Am facut remarca asta cu gandul la felul in care gandurile contradictorii nu ne lasa si nu ne lasa…
Vrem sa ramanem fideli visului dar am vrea si caviar la micul dejun.
“In dupa-amiaza serii zilei de azi, pe o straduta iluminata precar, o femeie cu un copil intrau intr-un bloc. De la etaj, o vecina i-a intampinat cu “Mateias, ce faci Mateias?” Mi-a ramas in gand doar intrebarea, caci Mateias era prea mic ca sa raspunda.”
Si mie mi-a ramas in gand intrebarea!
–
Mateias are stofa de erou? Cu siguranta, daca-si va lua destinul in maini, pregatit fiind sa actioneze mai degraba, decat sa gandeasca misterul fiintei.
Natura ne arunca in propria ei lumina. Nu trebuie sa fii intelectual, ascet sau star, pt. ca actiunile tale sa-i modifice afectiv pe cei din jur.
@gabitzubitzu
Daca ai sa parcurgi lucrarea la care face Adrian referire (Paul Johnson, “Intelectualii”) vei intelege mai bine la ce se refera. Nu e vorba nici de nebuniile si nici de “neconventionalitatea” geniilor pe care ar trebui, chipurile, sa le toleram, ci de comportamente de oameni obisuiti, meschini si ticalosi.
Sunt portretele excelente ale unor “escroci” ai cuvantului care si-au ridicat piedestal pe gaunosenia fiintei lor. De fapt, carora noi le-am ridicat piedestal, refuzand sa privim cu atentie la ei, cu capul in jos, in semn de respect neconditionat…
Este o carte instructiva.
“…De la etaj, o vecina i-a intampinat cu “Mateias, ce faci Mateias?” Mi-a ramas in gand doar intrebarea, caci Mateias era prea mic ca sa raspunda”
esti sigur? Mateis va fi poate, unul dintre eroi! 🙂
@Florin, multumesc,
mi-a ramas intiparit pasajul : “Cei care bat la portile acestor limite, sacralizandu-si existenta se numesc eroi.
Natura eroilor este in afara regulilor, este ambivalenta si uneori aberanta. Ei sunt si buni si rau, si concentreaza trasaturi contradictorii. Sunt invulnerabili si totusi sfarsesc prin a fi doborati. Se disting prin forta si prin frumusetea lor si in acelasi timp prin trasaturi monstruoase (sunt uriasi, se pot transforma in animale etc.”
si am postat comentul in graba (recunosc), punand intre ghilimele pasajul ce facea referire la cartea Intelectualii.
Cand ti-am citit coment-ul, n-am inteles cu ce am gresit exact. Acum insa, am inteles 😛
Fiindca necitind cartea “Intelectualii”, am comis o eroare de interpretare in sensul a ceea ce frumos ai avut bunavointa sa explici.
N-am prins exact ideea de baza a postului. Tu crezi ca Adrian s-a concentrat exclusiv pe impresiile din “Intelectualii” ?
si ma bucur ca mi-ai recomandat-o ca fiind instructiva.
Am comentat cu gandul la o cu totul alta idee. Aceea a maretiei, frumusetii si uneori nebuniei geniului.
Daca vorbim de gaunoshenie…si de false valori, se schimba total discursul.
Postez aici din placere si nu intru in polemici. Cultura proprie si experienta imi permit sa am un punct de vedere. Si stii ceva ? Pentru mine e important ca e punctul meu de vedere si ca nu e a altcuiva 🙂
Corect, nu era vorba de o polemica, ci doar de o nunata anume…
Insa raspunsul tau ma asigura ca putem avea o polemica oricand, cu beneficii de ambele parti!
@ Florin, ok !