Nu mi-am dorit să iasă o asemenea parodie, însă prin natura împrejurărilor şi spre ruşinea mea (citate din film) mi-a ieşit o anchetă demnă de Kafka. Ce a iesit şi ce nu a ieşit puteţi vedea în materialul de mai jos (durează doar trei minute, însă finalul este emotionant).
Căutând Casa Memorială “Mihail Sebastian”, am întrebat în librărie, am întrebat două persoane pe stradă care m-au trimis pe strada Mihail Sebastian de unde, total pierdut, am început să filmez, exclusivitate evident www.adrianciubotaru.ro:)
Concluziile, spre ruşinea lor şi a mea, le tragem fiecare:
Adrian Ciubotaru
e trist, spre rusinea noastra….
prin natura imprejurarilor imprejurate imprejuratoare imprejurator e rusinos spre rusinea noastra rusinoasa de rusini care este si se afla prin imprejurari rusinoas pentru noi.
super ! … concluzia ar fi : fifti fifti (calculator), intreaba pubicul (s-a dovedit eficacitatea in materialul de mai sus) si SUNA UN PRIETEN.
e legitima, cred io, o intrebare… daca e musai ca o comunitate sa retina memoria unor personaje care sunt valori pentru o mica parte a ei doar.
si eu zic ca NU.
pentru ca o comunitate nu mai este esentiala… e nu-si mai leaga esenta de un trecut propriu, iar produsele ei culturale nu tot mereu se leaga de comunitatea din care emerg… nu e cazul lui sebastian, unde, asa cum ai zis, exista primul lui roman despre braila, dar io zic in genere.
poate ca aceasta chestiune tine de academie…si ar fi atributiunea ei sa propuna si sa sustina un recurs la memoria celor care au dat ceva in cultura noastra, indiferent de domeniu
e grav…
Cine e Mihail Sebastian ? 🙂
Acest scriitor n-a scris ceva cu steaua…ideea era de destin. Asa-i? “….Steaua fara nume”…am citit dar am uitat. Nu scrie rau.
Nu scrie rau ?!… Vai … Scrie CEL MAI FRUMOS !!… Eu iubesc scrierile lui !!… Uitati : cititi si “Orasul cu salcami” sau “Accidentul”. “Jocul de-a vacanta ” … Cititi si despre el ! Mergeti la mormantul lui cu o floare. A fost un tanar foarte talentat si romantic scriitor roman ,de nationalitate evreu. Scrierile lui au o gingasie aparte … Sebastian este un dragut, un suflet cald si luminos … Pentru ca a fost evreu a suferit persecutiile din acea vreme. A murit dupa razboi, lovit de un camion. Avea doar 37 de ani.
da io intai as fi intrebat de nae ionescu si dupa aia de mihail sebastian. da oare una nae ionescu nu exista?
ia sa ma duc sa intreb…
e trist ca am lasat “sa fie posibil” si mai trist ca istoria nu a reusit sa ne invete nici o lectie. o sa se mai intample…
aide mai; la Braila, d-astea ti-ai gasit sa-ntrebi? oamenii au alte preocupari acolo…spre rusinea noastra :))
uite de exemplu ce-ai fi putut intreba: http://vorbaretu-gika.blogspot.com/2008/04/braila-polul-hotiei-romanesti.html
ubertrist…
Normal ca e trist. Vina nu e doar generalistă, ci o poartă şi indiferenţa autorităţilor locale faţă de patrimoniul cultural.
oedip, e musai ca o comunitate să păstreze în memoria colectivă amintirea unor personalităţi remarcabile. N-am intrebat doar pe stradă, ci la două librării, la galeriile de artă şi la Muzeul Brăilei.
Naivitatea mea a constat în faptul c-am crezut că este imposibil să nu existe o Casă Memorială “Mihail Sebastian”.
Autoritatile locale tin de politic si sa nu uitam ca de atunci am trecut prin regimuri care au violat dreptul la proprietate in mod violent: legionarii si comunistii (sa pun si comunistii “postcomunisti”?).
Era pe acele vremuri foarte sanatos sa “uiti” cat mai multe lucruri, sa nu mai stii ce averi/bunuri au fost confiscate, de cine, cand, cum, de la cine. Eu pot intelege ce s-a intamplat atunci, dar teama mea este ca daca istoria s-ar repeta printr-un absurd de prost gust, lucrurile ar sta la fel, am fi in stare sa ne renegam si sa o vindem si pe mama, numai sa scapam. am fi in stare sa “uitam” lucrurile incomode.
cautam adevarul si uite ca il avem.e crunt si ne lasa cu sangele borsind pe nas in mijlocul strazii dar si in muzee.incompetenta dublata de prostie nu e doar in braila.fiecare satuc si oras de pe plaiurile noastre natale este populat de superficialitate autoritatilor si a oamenilor de rand.cu acest rezultat al ‘reporajului’ se deschide o discutie ampla despre cum ne implicam noi ca popor in mentinerea identitatii.
jez, autorităţile locale reprezintă o comunitate şi implicit memoria acelei comunităţi.
Înţeleg că Mihail Sebastian nu s-a bucurat de o posteritate generoasă în anii comunismului, însă recuperarea sa post-decembristă n-ar trebui să se facă doar la nivel editorial. În Brăila am văzut că există o stradă Mihai Sebastian, însă nu ştiu dacă există o statuie reprezentându-l.
Dacă un oraş mic de talia Moineştiului şi-a permis câteva monumente cu Tristan Tzara (unul e chiar aici, la intrarea în oraş), nu văd de ce un oraş ca Brăila să nu marcheze arhitectonic cel putin (încă aştept o probă a existenţei a unei plăcuţe comemorative cel puţin) posteritoatea lui Mihail Sebastian.
bone, într-adevăr oamenii de rand n-au dezvoltată decât în mod difuz memoria comunităţii locale din care fac parte şi sunt convins că acest lucru este foarte dăunător pe termen lung.
Pe de altă parte, nu ştiu câţi brăileni ştiu că trăiesc în acelaşi oraş care a dat naştere unor personalităţi ca Mihai Sebastian, Nae Ionescu, Ana Aslan, Hariclea Darclée, Perpessicius, Panait Istrati ş.a.
…..bata`te`ar sa te bata…!!!..ca multe emotii mi`ai facut….am trait cateva luni in braila si am vizitat cam tot ce trebuia vizitat…ma gandeam , cu groaza, ca nu am vazut acea casa….dar , spre bucuria mea , locul cautat de tine , nu exista….trist e mesajul …si park vad, peste ani, un tinerel inarmat cu o camera de luat vederi cautand , pe strada libertatii , din moinesti, casa memoriala ADRIAN CIUBOTARU…sper sa fie la fel de dezamagit….
just. daca exista Costelul “nostru”…ce sa mai zicem de…si de…si de?
Am fost acum 20 de ani in Braila … ce strazi curate… ce multe flori … nu era loc care sa nu fie ingrijit si pus in valoare … a fost orasul pe care il vedeam o oaza de liniste si placere!
Am fost in 2007 vara, o deziluzie totala… pana si scolile erau nevaruite… Mai ai pretentie sa gasesti o Casa Memoriala…
NU COMENTEZ!
Trist…tocmai salcamii.
Pe lângă strada Mihail Sebastian mai există şi un liceu cu numele său. Totuşi nu cred că lipsa unei case memoriale „Mihail Sebastian” ar trebui să fie primul lucru care indignează în legătură cu el atâta vreme cât poate nici 5% din brăileni nu au citit măcar un rând scris de el.
Hmm! Am vrut să spun că cel mult 5% dintre brăileni au citit ceva din Mihail Sebastian. A iesit altceva.
Nici eu nu cred ca e musai sa existe o casa memoriala Mihail Sebastian, poate una pe numele sau real de Iosif Hechter. Statul roman nu are cel mai mic interes pentru alte personalitati romanesti sau pentru patrimoniul cultural romanesc in general, ce sa mai vorbim de Mihail Sebastian a carui lucrari de abia au fost publicate in Romania in urma cu ceva ani.
Casa memorială Mihail Sebastian există în Bucureşti, pe str. Antim nr. 45.
Rectific: nu casă memorială, ci plăcuţă comemorativă… Mihail Sebastian a locuit şi a creat aici… accidentul în care şi-a pierdut viaţa, din cîte ştiu, s-a petrecut foarte aproape, zona justiţiei, 11 iunie…
Plăcuţa memorială pusă pe clădirea din Str. Antim nr. 45, ap.5, sector 5, Bucureşti, sună aşa: Aici a trăit şi a creat în ultimul an de viaţă scriitorul Mihail Sebastian / 1907-1945.
deci, e doar o placuta comemorativa? casa e memoriala, se poate intra etc.?
Nu. E locuinţă particulară… a funcţionat aici, pînă de curînd, editura vinea… de care sînt convinsă că aţi auzit…
Apare într-un articol, dar nu-mi amintesc dacă era în Realitatea evreiască, o fotografie cu mihail sebastian şi mama sa la fereastra casei… eu am văzut-o odată căutînd pe internet… În orice caz, rog a nu se filma decît din exterior…
va multumesc din suflet.
la o viitoare filmare, voi tine cont de aceste detalii:)
pentru ca demersul dvs. să aibă totuşi o finalitate, urmăriţi vă rog documentarul realizat de tvr cultural cu directorul editurii vinea, documentar realizat în această casă: scrieţi numele: tzone, apoi click pe căutare google, căutaţi fişierul cu numele: nicolae tzone, documentar realizat de tvr cultural (partea I şi partea a II-a). Sper că aţi primit în sfîrşit răspunsul pe care îl aşteptaţi. Vă urez succes în continuare…
nu am reusit sa vad filmul, insa am inteles ce era de inteles…
si eu care ma gandeam sa fac un proiect cultural pe M. Sebastian.. am ramas cumva descumpanita. mi-ar fi placut sa gasesc ceva in braila, dat fiind faptul ca locuiesc in galati si din ratiuni de timp mi-ar fi servit o vizita mai putin lunga decat cea pe care as intreprinde-o la bucuresti.
deci, sa o las balta?
noemi, în Brăila nu prea e nimic legat de Mihail Sebastian. Cred că mai degrabă încerci (şi) la Bucureşti.
da, m-am decis.. ma leg de critici interbelici.. il aveti pe Perpessicius
desi casa e de tot râsul din câte am citit…
ne mai auzim, numai bine!
Nu stiam ca ai vizitat si “minunatul” meu oras. Din punct de vedere obiectiv…Braila este un oras destul de dragut, subiectiva fiind…abia astept sa plec de aici..:)Acum sincer, intamplari de genul, se pot intampla cam pe oriunde in Romania…spre rusinea noastra, a tuturor 😀
Sorry, cam tarziu pe aici … dar am o intrbare: nu stii de o casa memoriala din Breaza. Am avut si noi doua tentative dar esuate de a gasi casa asta in Breaza.
Poate nici acolo nu exista?
🙁
Din Observatorul Cultural: ” La naşterea lui ( Mihail Sebastian – Iosif Mendel Hechter ), părintele îşi declara profesia: amploaiat comercial, domiciliat pe bulevardul Al.I. Cuza, arteră pricipală de circulaţie, vestită în Brăila (şi în ţară) datorită liceului de elită „Nicolae Bălcescu“, plasat cam pe la mijloc. Chiar schimbînd locuinţa (pe o stradă paralelă – Unirii, unde mai poate fi văzută, la numărul 143/fost 119), era de la sine înţeles că băieţii Clarei şi ai lui Mendel aveau să devină, pe rînd, elevi ai şcolii din vecinătate.”
Bulevardul Al.I. Cuza este chiar paralel strazii Mihail Sebastian ( strada pe care din intamplare am copilarit).
Din pacate, nu se stie exact unde au locuit Hechterii pe Cuza, dar casa de pe Unirii inca exista, casa in care a locuit implicit si Mihail Sebastian.
Spor
Multumesc Alex Stanescu !
“Copilaria micutului Iosif e otravita de al treilea plop din curtea bisericii Sfantului Petru,misterios,inalt,negru,cu umbra cazand in npotile de vara prin fereastra,pana deasupra patului meu-panglica neagra taindu-mi in dunga cuvertura-,prezenta care ma infiora,fara sa inteleg,fara sa intreb.”romanul De doua mii de ani-M.Sebastian . Am mers sa vad casa cu etaj ce privea spre biserica.(Pe strada Petru Maior) Nu exista nicio placuta. In timpul primului razboi mondial,cand tatal lui era pe front,mama lui,Clara,se hotaraste sa se mute pe strada Unirii la nr119,azi143. Casa exista,dar fara placuta.
Buna Adrian, au trecut multi ani de cand ai inceput aceasta conversatie. Mihail Sebastian si familia, incl. bunicii, au trait in casa bunicilor mei, unde am crescut si eu de mica. Nu stiu inca toate detaliile dar cautam mai multe informatii despre el, si am gasit pagina asta. Noi vrem sa vindem casa, nu mai este folosita. Am luat permisie speciala sa o putem vinde, fiind in centrul storic si am aflat despre Mihail Sebastian…informatii se pot gasii la oras. Este pe Strada unirii cam la mijloc, aproape de vechiul magazin Dunarea.. 🙂 Noi nu locuim in tara, speram sa devina o casa memoriala in viitor. Desi au trecut multi ani, am vrut sa va spun oricum, casa exista si ca orasul are totul documentat. 🙂
Keep the memory of Mihail Sebastian (Iosif Mendel Hechter) alive! Read his Journal 1935-1944, a personal account of the rise of antisemitism and fascisme in Romania, the repression, persecution and destruction of Jewish people. Feel his loneliness, betrayed by his fascist and antisemitic “friends” like Mircea Eliade. Enjoy his love of music and literature. Sympathize with his creative struggles as an author and playwright. Visit his grave in the Philantropia Cimetery, Bucarest.